7 Cupe în 7 decenii

Universitatea Craiova şi-a celebrat cei 70 de ani de existenţă cu aducerea în vitrina cu trofee a celei de-a şaptea Cupe a României, după finala cu Hermannstadt

Pe craioveni nu i-au dat afară din casă trofeele, în cele 7 decenii de existenţă a Ştiinţei. Este şi unul dintre motivele, pe lângă cel al firii fierbinţi, pentru care sărbătoresc ca nimeni alţii în România atunci când pun mâna pe un astfel premiu. Oltenii nu ţin cu Universitatea fiindcă ar fi o echipă galonată, dar parcă 25 de ani fără un trofeu erau prea mulţi, pe vitrina cu trofee se depuseseră prea multe straturi de colb. Doar de la înfiinţare până la titlul din 1974 trecuse o perioadă aşa de lungă fără vreun trofeu. Ca întotdeauna, tonul l-au dat fanii, nevoiţi prea mult să ţină cu echipa lor doar “la greu”. Trei finale pierdute, în 1994, 1998 şi 2000, erau încă pe retina suporterilor, chinuiţi teribil în aceste două decenii şi jumătate nu doar de secetă, ci chiar de posibilitatea colapsului. 2018 e însă un an prolific pentru Craiove sportivă, iar Ştiinţa a ajuns la cel de-al unsprezecelea trofeu din istorie. Exemplul fantastic al handbalistelor, campioane europene, i-a motivat şi pe “leii din Bănie”, şi ei cu un parcurs superb în competiţia KO. S-a început răspicat, în toamnă, pe o ploaie sâcâitoare, sub Tâmpa, cu Sepsi, s-a continuat dramatic, fiind nevoie de timp suplimentar, la Ploieşti, pentru a străpunge o divzionară secundă, CS Afumaţi, a venit apoi derby-ul câştigat cu sufletul, contra lui Dinamo, iar semifinala cu Botoşaniul a fost tranşată din prima manşă, în probabil cel mai bun meci al sezonului. Finala era cu o divizionară secundă şi se anunţa a fi un “meci periculos”, la care dacă nu ai motivaţia, determinarea, atitudinea necesare, atunci se conturează surpriza şi chiar ruşinea. Dar italianul Mangia şi-a cravaşat bine elevii, subliniind mereu că e nevoie de concentrare maximă, de luciditate, fără ca presiunea obiectivului, a fanilor sau a statutului de favoriţi să-i copleşească pe alb-albaştri. Şi astfel, Devis Mangia devine primul antrenor străin care câştigă un trofeu cu Universitatea Craiova, după ce spaniolul Jose Ramon Alexanco a ratat această şansă, acum 20 de ani. Avizaţi de contraatacurile care făcuseră ravagii prin apărarea FCSB-ului, craiovenii nu şi-au asaltat adversara, începând prudent. Golul lui Gustavo a venit după o jumătate de oră şi dintr-o fază pe stilul “poneilor” Ştiinţei, în viteză, pe centru, cu o finalizare inteligentă la colţul lung. Reuşita n-a fost precedată de un forcing care să anunţe deschiderea scorului, numai de o posesie prin care Universitatea prelua controlul finalei. Zlatinski a încercat apoi să beneficieze de buimăceala ardelenilor, însă nu l-a surprins pe portar. Golul al doilea a venit şi el cam când era mai mare nevoie pentru a zdruncina definitiv încrederea şi speranţele out-siderului, provenit din eşalonul secund, dar cu promovarea  asigurată. De această dată, la adăpostul avantajului, Craiovei i-a apărut şi ocazia de acţiona pe spaţii, unde viteziştii din ofensivă se simt ca peştii în apă. Pe o recuperare în propria jumătate, Băluţă a zbughit-o în bandă şi n-a mai întârziat, ca în prima repriză, serviciul pentru siamezul său, Mitriţă, care avea să culeagă şi un trofeu individual, de MVP al finalei. De altruism precum al decarului era nevoie pentru a tranşa finala. De la 2-0, toată atenţia s-a mutat practic spre spectacolul din tribune, unde cei 25.000 de fani alb-albaştri au declanşat fiesta. Ultraşii au dat tonul de la peluză, unde la începutul jocului au afişat o coregrafie impresionantă, cu mesajul “După zeci de ani agonizanţi de la ultima încoronare, Ştiinţa, te vrem din nou triumfătoare!”, iar suporterii  dispersaţi la tribuna I, tribuna a II-a şi chiar la VIP au preluat imediat cântecele, într-o mare alb-albastră de entuziasm. Acţiunea “Olteniada” a început din dimineaţa primei zile de Rusalii, cu un pod de maşini Craiova-Bucureşti, cu plecarea incendiară a galeriei din cu trenul din Bănie, a fost şi în centrul vechi al Capitalei, revendicat practic de suporterii olteni, a continuat din gara Obor, unde grupurile de fani s-au contopit, până la Arena Naţională s-au descătuşat într-un cor fantastic de iubire alb-albastră. Chiar în netă inferioritate, fanii sibieni au contribuit şi ei la spectacolul de pe stadion, în care marea de fani a Ştiinţei a fost însă la un nivel incredibil, atât sonor, cât şi vizual. Sărbătoarea lor a început de când Zlatinski şi Băluţă au ridicat trofeu, a continuat pe drumul de întoarcere, apoi a doua zi în centrul Craiovei, unde au fost primiţi „eroii”, şi probabil mai continuă şi acum…

Declaraţii:

Mangia: „E greu să joci o finală, sunt foarte multe emoţii. Cred că am evoluat foarte inteligent. Am mai jucat alte finală în carieră, am luat argintul, dar acum a venit şi aurul. Trofeul e pentru jucători, suporteri, club şi oraş. A fost o atmosferă superbă. N-am mai avut o asemenea performanţă de 25 de ani, aşa că e un rezultat foarte bun. Sper să-mi fac treaba cât mai bine în perioada următoare. E momentul să fim fericiţi pentru Cupă. Apoi trebuie să ne odihnim, abia după putem vorbi despre titlu”

Gustavo: „Am avut toată familia alături de mine şi mi-a transmis energie pozitivă. A fost o atmosferă foarte frumoasă! Merităm această Cupă, la fel cum o merită şi suporterii, şi oraşul nostru. Am făcut un meci foarte bun, cel mai important e că am luptat foarte mult, am jucat cu inima şi acest lucru s-a văzut.Am făcut un an foarte bun, toţi suntem prieteni pe teren şi în afară. Am fost foarte concentraţi, iar acest lucru s-a văzut. Nu am mai câştigat trofeul de 25 de ani, sunt foarte fericit”

Mitriţă: “Să aducem la Craiova un trofeu după 25 de ani reprezintă o bucurie imensă. Eu când am venit la Craiova am spus că vreau să câştig un trofeu în primul an, mi s-a îndeplinit un vis”

Băluţă: “E un sentiment de nedescris, am muncit mult pentru a câştiga acest trofeu. Am muncit mult şi în campionat, eu zic că merităm acest trofeu şi să continuăm pe aceeaşi linie, dacă vrem să mai aducem trofee la Craiova. Acum, aici, la Craiova, am reuşit să ne împrietenim, ne-am creat nişte relaţii frumoase şi cred că asta s-a văzut la fiecare meci şi în afara terenului”

Bancu: „Atunci când m-am apucat de fotbal nu credeam că voi ajunge aici. Dar am muncit foarte mult, am fost un grup unit şi am reuşit performanţe extraordinare”

Craioveanu: “Eu v-am zis când a fost primul meci din campionat că Mitriţă va fi cel mai bun jucător al României. Mulţi au râs atunci. Băieţii au jucat din minutul 25 foarte bine. Am avut ocazii. Am dominat jocul.  Vom juca în cupele europene şi speranţele sunt altele. Am vorbit cu domnul Rotaru, cu Mister şi băieţii au zis că vor să rămână, pentru că vom juca în cupe europene, iar imaginea Craiovei va creşte şi implicit a lor”.

Galerie FOTO: