Ştirea în sine sună mecanic: sâmbătă 26 martie a.c., Serviciul Român de Informaţii a aniversat 26 de ani de intelligence în slujba cetăţenilor. Acest moment va fi marcat prin organizarea, în ziua de marţi, 29 martie a.c., a activităţii de bilanţ pentru anul 2015. Sunt prevăzute declaraţii de presă la încheierea bilanţului S.R.I. Şi atât. Simbolistica evenimentului menţionat este, însă, una augmentată de această dată, dat fiind contextul european şi, indiscutabil, accentele aparte vor contribui la substanţa discuţiilor. Ştim, în general, puţine lucruri despre activitatea discretă a celor din “intelligence” şi faptul că reuşesc, precumpănitor, să nu-şi maculeze imaginea publică, nu înseamnă că doar “ascultă telefoanele”, cum prozaic este propagată, în spaţiul public, îndeletnicirea lor. Etalonul de eficienţă rămâne prevenirea, adică “să fim pregătiţi şi pentru răul la care nu ne aşteptam“. Contextul european la care ne raportăm este acum cel ştiut, survolând unele dintre competenţele de rutină ale S.R.I., cea mai importantă structură informativă: este vorba de dublul atentat mortal de marţi, 22 martie a.c., de la Bruxelles, cu 35 de morţi, care a ridicat numărul acestora pe continent la aproape 1.800 după anul 2001 şi 6.500 de răniţi. Sunt incluse şi persoanele ucise în atentatele din partea europeană a Rusiei şi Turciei, aceasta din urmă, membră NATO, dar ambele membre ale coaliţiilor internaţionale contra Statului Islamic. Astăzi, ca niciodată, este clar că suntem confruntaţi cu o provocare insolită. Masacrele de săptămâna trecută nu au vizat doar belgieni. Lovită a fost, de fapt, inima Europei, atentatele îndoliind aproape 40 de naţionalităţi. În staţia de metrou Maelbeek, dar şi în staţia de aşteptare a aeroportul Zaventem, au pierit femei, bărbaţi şi copii nevinovaţi. Eurodeputatul Renate Weber, extrasă din zonă societăţii civile, declara deunăzi pentru RFI că “serviciile de informaţii din România şi din alte ţări au foarte multe puteri, problema fiind dacă ştiu să le folosească“. Raportându-ne la rezultatele concrete – fiindcă nu avem de ce să ascundem adevărul sub preş –, Serviciul Român de Informaţii, prin activitatea laborioasă a agenţilor săi, de la antitero, iese bine. Suntem convinşi că activitatea de ansamblu este una realmente fertilă, cuprinzând identificarea şi înlăturarea ameninţărilor, a vulnerabilităţilor şi pericolelor, în diferitele lor stadii, de la intenţie la planuri, de la act preparator la tentative. Dar referirile noastre sunt, în cazul de faţă, secvenţiale. Ştim că, actualmente, celulele teroriste sunt organizate, foarte mobile şi autonome, fără comandă unică, inspirate clar din tacticile Daech, factorul de instabilitate al UE, pentru cele derulate în Siria, Irak şi Libia. Momentul este unul sensibil. În faţa unui flux incontrolabil de refugiaţi, a unei Rusii cu interese proprii, deloc clare, şi a atentatelor barbare, nu se nădăjduieşte la altceva, de cetăţeanul de rând, decât la buna coordonare a serviciilor de informaţii şi anti-terorism. Preţul? Posibile limitări ale unor drepturi individuale. Sunt opinii justificate, conform cărora crearea unui serviciu supra-naţional, abilitat să colecteze informaţii la nivelul “celor 28”, a devenit o necesitate. Cooperarea între statele membre UE, în materie de informaţii, este destul de limitată, neexistând la ora actuală nici o forţă de apărare europeană. Theresa May, ministrul britanic de interne, spunea fără echivoc că agenţii englezi de informaţii asistă serviciile belgiene în ultimele lor intervenţii. Colaborarea de acest tip permiţând nu atât partajarea competenţelor, cât o eficacitate sporită. Şi dacă teroriştii nu respectă frontiere, de ce agenţii de informaţii să le respecte în demantelarea celulelor teroriste. Atentatele de la Paris şi Bruxelles sunt un “11 septembrie” al Europei, o spune europarlamentarul Guy Verhofstadt, liderul ALDE din PE, fost premier britanic. Şi, cetăţeni ai Europei fiind, nu putem decât să salutăm împlinirile celor care veghează, prin sagacitatea lor, la liniştea noastră.
