Deputatul Victor Ponta e neliniştit: s-a văzut din nou parlamentar pe listele PSD, după ce îşi făcuse propriul partid (Pro România), cu nişte ani în urmă, s-a repezit până la Mar-a-Lago (Florida) şi s-a aflat, pe 20 ianuarie, la învestirea lui Donald Trump, de unde a publicat mai multe imagini şi exprimă în spaţiul public adeziuni la multe dintre ideile exprimate de Călin Georgescu. Versatil, dar destul de abil, după o îndelungată tăcere, şi-a redeschis jubilaţia de a vocifera. Face chiar un fel de frondă în partidul în care a revenit. Discursul său a devenit suveranist peste noapte, ceea ce nu e de mirare. A supravieţui pe bază de isteţime este cea mai echivocă virtute naţională. Din păcate, versatilitatea aceasta nu e o noutate în lumea românească şi e mai curând o boală cronică, specific naţională. Schimbările la faţă, prin vesele tumbe ideologice, dovedesc cât suntem de deştepţi. În fine, prin toată gesticulaţia sa, Victor Ponta ne reaminteşte de un vechi film de comedie „Şi Ilie face sport”, cu o distribuţie fabuloasă, la vremea respectivă (Mircea Crişan, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu, Vasile Tomazian, printre alţii). A reacţionat, prompt, după publicarea raportului Comisiei de la Veneţia privind decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale din decembrie 2024, printr-un mesaj pe contul său de Facebook, înştiinţându-ne că „lumea s-a schimbat în 20 ianuarie a.c. şi schimbarea vine şi în Europa şi în România”. Admitem că e corectă evaluarea. Numai că prin 2014 tot el spunea: „Comisia de la Veneţia recomandă, nu decide în locul justiţiei unui stat”. S-ar părea că ar fi tentat să intre în confruntarea pentru alegerile prezidenţiale, deşi „sufrageria lui Oprea”, „to do list-ul de la Bruxelles”, când a luat poziţia ghiocelului în faţa lui Jose Manuel Baroso, ca să nu mai amintim de tinicheaua „Colectiv”, unde n-a avut vreo vină, îi încurcă paşii. Marcel Ciolacu l-a avertizat public cu excluderea. Mai nou, se proclamă suveranist pro-american şi pro-european. Mulţi credeau că Victor Ponta e un social-democrat, reevaluat sau reciclat de actualul premier, în virtutea unor mai vechi sentimente. Şi când colo ce să vezi: el ne încredinţează de altceva şi anume că îmbrăţişează multe dintre ideile lui Călin Georgescu, când acesta propune revenirea la valorile tradiţionale, un tip de mândrie naţională, de parteneriat altfel decât a fost în ultimii 10 ani. Cam amestecate multe din ideile lui Victor Ponta, precum revenirea la valorile tradiţionale, probabil se referă la cele din interbelic, în care s-a împotmolit şi Călin Georgescu şi o opţiune declarată pentru suveranism, momentan prost văzut la Bruxelles, adică expus unor riscuri majore. E tentantă ideea de suveranism, numai că poate zbura „acadeaua” Uniunii Europene. Şi nu mai dezvolt ideea. Nu ştim cât de mult crede Victor Ponta în ceea ce spune, fiindcă oportunismul său e funciar. O adânc înrădăcinată convingere autohtonă e că deşteptăciunea se poate dispersa de caracter, respectiv că excesul de caracter e o probă de prostie. Prin toată gesticulaţia sa Victor Ponta probează coerent că loialitatea, conduita articulată, suita în idei şi atitudini nu-i prisosesc. Şi face politică aşa cum „Ilie făcea sport” în comedia de care vorbeam. Tot „jocul” său duplicitar nu exprimă altceva decât o „brânzire” a partidului social-democrat care l-a readus în rândurile sale după ce singur „îşi luase lumea în cap”.
