Un text îngrijit, din toate punctele de vedere -stilistic, logic, viu-, semnează în „Luju” doamna Claudia Roşu, fostă procuror DNA, sub titlul incitant „Impresii la cald. Călin Georgescu e pro-român”. Poţi să fii sau nu de acord cu punctul de vedere al doamnei menţionate, într-un text, altminteri impecabil din punctul de vedere al acurateţii lui. Care îmbină gustul formulării elevate, cu ironia fină. Concis, cu toate accentele bine aştezate, expresia unei persoane cultivate. O paranteză: două doamne, ambele judecătoare, de reală ţinută intelectuală, chiar rafinată, Dana Gârbovan, preşedinta Curţii de Apel Cluj-Napoca şi Adriana Stoicescu judecătoare la Curtea de Apel Timişoara, mi-au mai reţinut atenţia de-a lungul timpului, prin elevaţia exprimării şi construcţia îngrijită a unor texte apărute în „Luju”. Doamna Claudia Roşu, fostă procuroare la DNA (central) este însă o revelaţie. Plăcută. De data aceasta. Domnia sa este cea care are în palmares câteva „execuţii” oripilante, în măsură să-i tulbure somnul noaptea, şi nu le înşir pe toate. O reamintesc însă pe cea a primarului Craiovei, într-un dosar desfiinţat de ICCJ, poveste de acum uitată. Fireşte, poţi asculta acasă, în tihnă, simfonia a 9-a de Beethoven, şi a doua zi, în temeiul unor suspiciuni „rezonabile” poţi pune cătuşele pe mâinile unei femei nevinovate, aruncând-o în coşmar. Tonurile şi semitonurile oricărui comentariu, pe această margine a lucrurilor, sunt inutile. Ajungem la metafizică şi teologie, ceea ce în cazul de faţă riscă să ne blocheze. Consider însă că nu putem construi o lume sănătoasă fără să ştim care sunt premizele, fără să ştim ce materie primă avem la îndemână. Istoria (cea apropiată, ca şi cea veche) face parte inevitabil din ingredientele vieţii noastre de astăzi. Când suntem angrenaţi într-o anumită reţea de emotivitate naţională, legitimă fiindcă face parte din natura omului. Dar ceea ce cred că este de neacceptat, şi aici îi dau dreptate doamnei Claudia Roşu, este trecerea acestui sentiment naţional într-o retorică, până la urmă, paranoică. Mai mult zgomot n-a însemnat niciodată mai mult adevăr.
