Într-o perioadă în care agricultura se bazează în mare măsură pe ceea ce dă „Cel de Sus”, fenomenul de secetă tinde să se accentueze şi să se extindă, iar temperaturile crescute aproape că duc la dispariţia sau contopirea anotimpurilor, analizele tehnico-ştiinţifice efectuate de către specialişti asupra climei şi solului sunt imperios necesare. Numai o cercetare fundamentală, privind precipitaţiile, temperaturile, tipurile de sol, favorabilităţile pentru diferitele culturi, poate conduce la producţii agricole bune şi, mai presus de toate, la înlăturarea fenomenului de deşertificare, fenomen cu care Doljul, dar şi întreaga Oltenie, se confruntă. Despre toate acestea am stat de vorbă cu directorul Oficiului Judeţean de Studii Pedologice şi Agrochimice Dolj, ing. Dumitru Meilă.
R: Ce ne puteţi spune despre caracteristicile generale ale proceselor şi fenomenelor mateorologice din Oltenia, care mai sunt acestea, în condiţiile în care, de la an la an, auzim tot mai des sintagma „schimbări climatice”?
Dumitru Meilă (D.M.): În Oltenia, curenţii de aer rece, polar sau artic sunt rari, în medie de trei-patru ori pe an, aerul este curat, cu vizibilitate mare – atunci când se văd Munţii Carpaţi sau cei Balcanici. Precipitaţiile sunt scăzute – aceasta fiind o caracteristică a zonei de silvostepă – cu valori cuprinse între 325,01 l/mp şi 581 l/mp. În general, iarna se înregistrează în medie 20 de zile de ninsoare, iar stratul de zăpadă se menţine în jur de 15 zile. Din aceste cauze, în Oltenia fenomenul de aridizare este foarte pronunţat.
R: Din păcate, anul acesta lipsa acută a precipitaţiilor a pus la grea încercare agricultorii. Nu a mai plouat de săptămâni bune, iar lunile de toamnă sunt foarte importante din punct de vedere agrar. Cum au fost ele în acest an?
D.M.: Pentru agricultură, lunile care ne interesează sunt septembrie, octombrie şi noiembrie. În 2011, am avut o toamnă secetoasă, în care vremea caldă şi uscată, prelungită până în decembrie, cu un sol uscat până la adâncimi considerabile încă din timpul verii, a pus mari probleme lunilor agrare, aşa cum s-a mai întâmplat şi în anul 2002. Octombrie este catalogată ca fiind o lună capricioasă, cu vreme frumoasă şi caldă, dar cu noţi reci. În noiembrie, ar fi trebuit să avem un amestec de zăpadă cu ploaie – lapoviţă, un cuplaj ciclon-anticiclon. Mai exact, curenţi de aer rece continental, de pe Câmpia Rusă, şi aer umed mediteraneean, combinaţie ce face ca vremea să fie închisă şi rece. În consecinţă, ne confruntăm cu un deficit de umiditate accentuat, sub 100 de l de apă la ha. Resursele de apă din sol sunt insuficiente pentru răsărirea şi formarea nodului de înfrăţire, care este o „magazie de hidraţi de carbon”, pentru a rezista la temperaturile negative din timpul iernii.
„Perioadele secetoase tind să crească”
R: Cum influenţează evoluţiile climatice starea solurilor şi calitatea produselor agricole?
D.M.: În ultimii ani se observă că primăvara se face rapid resimţită – din martie deja se încălzeşte. Uneori primăvara dispare ca anotimp şi apare un fenomen de evapotranspiraţie accentuată, cu pierderea rapidă a apei din sol. În acelaşi timp, perioadele secetoase tind să crească. Fenomenul de aridizare s-a accentuat în sud-estul Olteniei, astfel avem 115.000 de ha de Psamosoluri. După marea secetă din 1946, care a afectat Moldova şi Bărăganul, Oltenia a fost şi ea afectată în 1992 şi 1994 de o secetă ce s-a accentuat continuu, secetă pe care o resimţim mai ales astăzi.
R: Care sunt factorii care concură la instalarea secetei?
D.M.: Seceta, ca fenomen climatic, se instalează gradual: mai întâi lipsesc precipitaţiile, se produce seceta atmosferică şi apoi se instalează seceta pedologică, ce conduce la aridizarea solurilor, urmată de deşertificare, fenomen întâlnit pe prima terasă a Dunării. Factorii care care conduc la secetă sunt condiţiile de relief – suntem situaţi geografic într-un „fund de sac”, acela al marii Depresiuni Carpato-Balcanice şi nu suntem expuşi curenţilor de aer polar direct. Avem rareori inluenţe mediteraneene, mai ales în perioadele de presurizare a „fundului de sac”. Totodată, gradul de acoperire cu vegetaţie este unul redus – ne lipsesc pădurile, perdelele de protecţie. În plus, adâncimea pânzei freatice este, în medie, de peste 10 m, fapt pentru care în unele localităţi sunt perioade mari unde nici apă de băut nu există. Temperatura medie a aerului, de 11,7 grade C, unde evapotranspiraţia este maximă, plus viteza vântului, usucă şi scad regimul de apă din sol, oprind mineralizarea şi formarea humusului. Noi nu utilizăm solul ca „ogor cu vegetaţie”, aşa-zisele zone verzi sau cultura verde, căci ogorul „pe negru” pierde umiditatea, fiind expus radiaţiilor solare, cu o contribuţie însemnată la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, acumulate din transportul auto. Toţi aceşti factori concură secetei, prin lipsa precipitaţiilor şi a creşterii temperaturii. Valurile de căldură sunt generate de caniculă, deficitul de precipitaţii, uscăciune şi secetă, ce produce pagube materiale agricole. Avem nevoie de irigaţii, plantări masive de pădure, de un plan anticaniculă, cum au alte ţări europene.
O cercetare fundamentală aplicată „în teren” ar înlătura efectele secetei
R: Dacă toate aceste probleme sunt cunoscute, de ce nu sunt luate în calcul când vine vorba de făcut agricultură?
D.M.: În tehnologie, sunt folosite soiurile de plante cu un potenţial mare de producţie, dar acestea au un consum mare de apă, care necesită irigaţii, în lipsa apei de irigat creându-se blocaje ale dezvoltării fenofazelor de creştere a culturilor, rezultând astfel producţii mici şi de calitate inferioară. Din nefericire, la noi, micii agricultori deţin ponderea suprafeţelor agricole şi fie nu au posibilitatea, fie nu vor să se asocieze pentru a aplica cele mai bune tehnologii şi a face analize asupra pretabilităţii solului, în urma cărora să rezulte producţii bune.
R: Reprezentaţi o instituţie care se dedică studiilor legate de sol, pe baza cărora puteţi da prognoze de viitor şi puteţi stabili care este modul cel mai adecvat de folosire a acestuia. Ce faceţi mai exact?
D.M.: Evoluţiile climatice din Oltenia ne obligă ca, prin datele pe care le deţinem cu privire la sol, precipitaţii, temperaturi, pe areale extinse să le analizăm şi să le delimităm pe areale climatice omogene şi microzone pedoclimatice, având la dispoziţie datele Staţiilor meteorologice amplasate în judeţ, dar şi în afara acestora (zonele limitrofe). Putem astfel să caracterizăm foarte bine zonele mici – microzonele pedoclimatice, aşa cum reiese din Harta microzonelor pedoclimatice 2011.
De ce este necesar? Pentru producătorii agricoli, ca aceştia să poată stabili structura de culturi – favorabilitatea unor soiuri, în funcţie de necesarul de precipitaţii, temperaturi şi de calitatea solului din zona respectivă. Datele sunt cuprinse în lucrarea „Distribuţia Arealului Climatic Omogen pe Microzone Pedoclimatice şi sunt accesibile specialiştilor agricoli, la cerere, adresându-se Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Dolj. În condiţiile climatice actuale, agricultura nu poate fi efectuată numai pe ce dă „Cel de Sus”, care, la drept vorbind, ne-a ajutat anul acesta, ci trebuie analizate şi datele tehno-ştiinţifice, pentru a realiza producţii bune, sub influenţa factorilor de mediu şi sol. Numai ştiinţific se pot obţine producţii bune – calitativ şi cantitativ – cu încasări de bani la buget. Dacă am fi exploatat toată suprafaţa oficială a judeţului şi dacă s-ar aplica tehnologiile puse la dispoziţia fermierilor de o cercetare fundamentală, privind precipitaţiile, temperaturile, tipurile de sol, favorabilităţile pentru diferitele culturi, în condiţiile unor lucrări de protecţie şi îmbunătăţire a calităţii solului, coroborat cu un sistem de irigaţii funcţional, nu am mai fi azi alertaţi de secete severe – aridizare – deşertificare.
