De acum e o certitudine, după anunţul Comisiei ruse de investigaţii a circumstanţelor în care s-a prăbuşit, miercuri seara, în regiunea Tver, avionul privat în care se aflau patronul grupului paramilitar Wagner, Evgheni Prigojin şi principalii săi colaboratori. Confirmarea morţii lui Prigojin a fost atestată de expertiza genetică. În avalanşa de articole care comentează evenimentul, preşedintele rus este frecvent arătat cu degetul ca fiind autorul crimei sau în orice caz deloc străin de aceasta. Cu siguranţă că Vladimir Putin avea toate motivele să fie iritat la maximum de Prigojin pentru „înjunghierea pe la spate”, cum s-a exprimat, în timp ce ţara „purta un război împotriva duşmanilor care încearcă să o dezmembreze”. Despre moartea lui Prigojin, Putin s-a exprimat succint: „un om talentat care a comis erori”. Se întorcea din Africa şi se îndrepta cu alţi membri Wagner de la Moscova la Sankt Petersburg. În ciuda acestui fapt, pentru unii Prigojin rămâne „un erou”. În urmă cu două luni, angajând tancuri şi oameni împotriva Moscovei, trăgând asupra aviaţiei militare ruse, permiţând uciderea voluntară a unor militari, Prigojin părăsise jocul şi a intrat în probaţiune. Ar fi putut rămâne în viaţă, retras în Belarus, cum s-a convenit, dar a uitat că funcţia sa depindea doar de un om care se afla în fruntea unui sistem. Sunt însă şi ipoteze care discreditează teza implicării lui Vladimir Putin, deşi nu infailibile. Grupul paramilitar Wagner reuneşte contractori militari ruşi, unii scoşi din închisoare, criminali îndârjiţi, dar care – nu mai puţin de 10.000 – erau lipsiţi de o pregătire adecvată şi au fost ucişi în Ucraina. Vladimir Putin promisese că Prigojin va avea un viitor şi va lua în calcul rolul său în războiul din Ucraina. L-a invitat chiar la Kremlin, pentru o discuţie lipsită de consecinţele dorite. Conflictul personal între Prigojin (om de afaceri) şi Şoigu (ministrul Apărării) era deja accentuat. „Îl cunosc pe Prigojin de foarte mult timp, de la începutul anilor ’90. Era un om a cărui soartă n-a fost deloc uşoară. A făcut câteva greşeli grave în viaţa sa, dar a obţinut şi rezultatele dorite, atât pentru el însuşi, cât şi pentru cauza comună”. Aşadar, Prigojin revenea din Africa, unde s-a ocupat de petrol, gaze, metale preţioase, pietre. Disperat să arate că deţinea controlul, afirmase: „am nevoie de mai mult aur”, cum apare într-un videoclip postat pe Telegram Grey Zone, care găzduieşte declaraţiile oficiale ale grupului Wagner. Îşi făcuse atâţia duşmani încât este greu de știut cine l-a ucis. Cine a coregrafiat crima s-a asigurat că întreaga structură de comandă Wagner a fost eliminată. Contestase hegemonia Legiunii franceze în Sahel. Chiar recent, când Victoria Nuland a fost în Niger, la Niamey, le-a sugerat puciştilor să nu colaboreze cu Wagner. Cu toate acestea, Prigojin avea contacte în Mali, unde era stabilit şi urma să-şi ofere serviciile noilor conducători ai Nigerului. Interesele convergente în distrugerea lui, eliminarea lui completă de pe tabla de şah geo-politică complică momentan orice raţionament coerent. Fusese scos de pe frontul ucrainean, iar în Africa ministerul rus al Apărării pregăteşte alte grupuri speciale. Trădarea sa despre care încă se mai vorbeşte a şters orice urmă de glorie. Se îmbogăţise datorită războiului şi ajunsese la o armată de 70.000 de mercenari. O armată finanţată de ministerul rus al Apărării.
