AJVPS Dolj: Preludiu la sezonul de vânătoare!

0
74

Cu 33 de fonduri de vânătoare, care însumează peste 300.000 ha în administrare şi circa 1.300 de vânători, AJVPS Dolj chiar contează în orice discuţie despre gestionarea faunei de interes cinegetic, respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, respectându-se conservarea biodiversităţii şi echilibrului ecologic. Stabilirea cotelor de vânătoare pentru sezonul 2014-2015, de către Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, aduce câteva elemente de noutate, cum ar fi reducerea perioadei de vânătoare şi a cotei de recoltare la iepure, specie vulnerabilă în ultimul timp, din cauza braconajului cu ogari, a dăunătorilor naturali, a agriculturii intensive şi a chimizării necontrolate privind combaterea dăunătorilor agricoli. Interzisă este şi recoltarea exemplarelor de căpriori tineri, bine conformaţi, denumiţi „de viitor”, tot în scopul revigorării efectivelor. În schimb, cotele de vânătoare menţionate nu stipulează restricţii la raţe şi gâşte, fazani, potârnichi, porumbei sălbatici şi chiar mistreţi. La vulpi, şacali, cioara grivă şi neagră, restricţiile sunt minore. Ca gestionară a unor fonduri cinegetice, AJVPS Dolj are, cu precădere în ultimii ani, o strategie menită sporirii efectivelor, prin măsuri concrete, comensurabile, cum n-au existat vreodată. Acesta este punctul de vedere al ing. Cornel Panait, preşedintele asociaţiei. Şi inclusiv bătălia împotriva braconajului exacerbat, chiar dacă n-a fost câştigată, a înregistrat destule bile albe, graţie activului salariat, devotat misiunii sale.

Adevăraţii vânători îşi gospodăresc vânatul

Sezonul de vânătoare 2014-2015 este de acum deschis la porumbeii sălbatici, porcul mistreţ, prepeliţe şi potârnichi. În perioada 1 septembrie a.c.-28 februarie 2015 este permisă vânătoarea la raţe şi gâşte, iar după 15 octombrie a.c., până la finele lunii februarie anul viitor, va fi liber şi la fazan. Pentru iepurele de câmp, sezonul se limitează la perioada 1 noiembrie-31 ianuarie. Doar două luni. Interzisă este şi recoltarea cu plasa a iepurilor, în scopuri comerciale. Efectivele de vânat pe fondurile AJVPS Dolj, din evaluările făcute, nu sunt deloc nesatisfăcătoare, şi o spune acelaşi Cornel Panait, care ştie ce vorbeşte, fiindcă vorbeşte în temeiul unor constatări concrete. El opinează că se înregistrează chiar creşteri sensibile la principalele specii de vânat. Dar nimic nu este întâmplător şi principiul „bunul vânător îşi gospodăreşte vânatul” călăuzeşte întreaga activitate. Din stocurile de furaj asigurate vara trecută, astă-iarnă, pe omătul mare, paznicii de vânătoare au avut grijă ca hrănitorile din pădure să fie îndestulate, sarea să nu lipsească, iar familiile mari de mistreţi să primească şi ele hrana adecvată. De altfel, şi în acest anotimp mistreţilor li se asigură furaje, în scopul diminuării daunelor la culturile agricole. Ceea ce, totuşi, se întâmplă. Înregistrările video, pe fondurile AJVPS dolj, demonstrează că administrarea hranei atrage familiile de mistreţi în punctele dorite, dar şi alte observaţii, nu lipsite de interes ştiinţific.

Paznici „model”

Sintagma sună cam anapoda, dar Dănuţ Mitran (Murta) şi Marian Ciucă (Mălăeşti), chiar paznici de vânătoare model sunt consideraţi. Ei ştiu totul în arealele încredinţate, veghează la orice perturbare a habitatului vânatului, au idee despre efectivele existente, depozitează cu hărnicie stocuri de concentrate şi sare, dar şi de fânuri de calitate, pentru sezonul rece. Duc grija de pe acum a vânatului, consemnează zi de zi tot ce se mişcă în zonele lor de competenţă. E o datorie ce le revine prin lege, pentru mulţi dintre noi neobişnuită. Până şi la vânătorile organizate pe grupe, conform prevederilor, sunt mereu atenţi la instruirea prealabilă şi la orice exagerare a unora, fiindcă ei trăiesc în respectul legilor scrise şi nescrise ale convieţuirii cu vânatul. Şi vorba lor: paznicul de vânătoare care n-a prins un braconier nu are… atestat.

Şacalul, cioara grivă şi coţofana, câinii hoinari şi pisicile sălbatice: numai pagube

Puţini la număr sunt apărătorii fondului cinegetic şi între aceştia în primul rând personalul AJVPS Dolj. Obligat de etica vânătorească, dar şi de prevederile Legii 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale Regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii. Lupta aceasta cu braconierii înrăiţi, specializaţi în amplasarea de laţuri sofisticate sau în folosirea ogarilor, este de regulă inegală, motiv de solicitare sistematică a sprijinului jandarmilor şi poliţiştilor. De regulă eficient, prin aportul consistent al Biroului Arme din cadrul IPJ Dolj. Ca niciodată, în ultimii ani statisticile poliţiei judeţene înregistrează numeroase cazuri de braconaj descoperite, la semnalele primite. Există apoi cote de recoltă, aprobată pentru speciile sălbatice, care diminuează efectivele de căpriori, iepuri, fazani şi potârniche: vulpea, şacalul, cioara grivă, coţofana, câinii hoinari şi pisica sălbatică. E o necurmată stare de veghe la una din bogăţiile Doljului: vânatul. Într-o pledoarie, mult argumentată, Cornel Panait, preşedintele AJVPS Dolj, ocrotitor al fondului cinegetic, n-a făcut altceva decât să ne convingă că, de fapt, până la primele focuri de armă care se vor auzi în curând, are un noian de alte griji pe cap, iar atingerea unor efective optime la principalele specii de vânat nu se face fără mari eforturi. Şi poate avea dreptate. S-au refăcut efectivele de căprior, în zonele liniştite, şi se va încerca un proiect de repopulare cu dropii, specie dispărută în anii ‘70.

P.S.: Fotografiile sunt făcute pe fondurile AJVPS Dolj

 MIRCEA CANŢĂR și TIBI BOLOGH