Cei mai mulţi experţi nu ezită să vorbească de „o instituţie devastată”. Armata turcă – 510.000 de oameni – a doua, după efective, din NATO, după cea a SUA a ieşit profund umilită din lovitura de stat de la 15 iulie a.c. Faptul că înalta sa ierarhie nu a blocat puciul l-a determinat pe preşedintele islamo-conservator, Recep Tayyip Erdogan să anunţe în Consiliul Militar Suprem (YAS), pe care l-a convocat, că va aduce sânge nou, şi alte nominalizări pe funcţii de comandă. Larg autonome, până acum, forţele armate ar putea trece sub tutela directă a ministrului Apărării, iar şcolile militare sub tutela Ministerului Educaţiei, Jandarmeria va depinde de Ministerul de Interne
. Autoproclamată drept gardianul valorilor Republicii, laice, armata turcă creată de Mustafa Kemal (1881-1938) a luat de 3 ori puterea (1960, 1971 şi 1980) estimând că valorile Republicii sunt în pericol. În 1997 a impus demisia premierului islamist, Nekmetin Erbakan, mentorul lui Erdogan. Înaintea unei reuniuni a Consiliului Militar Suprem, la Ankara, şeful Armatei terestre, gen. Ihsan Uyar şi şeful Departametului doctrine de comandă, gen. kamil Basoglu, au demisionat ridicând la 149 numărul generalilor şi amiralilor îndepărtaţi după puciul militar eşuat. Schisma din armată, dintre partizanii şi opozanţii lui Erdogan, încă persistă.