Delegaţii PNL şi PDL au aprobat sâmbătă, se spune în unanimitate, într-un congres comun, protocolul de fuzionare prin contopire a celor două partide şi statutul noii formaţiuni politice rezultate. Preşedintele PDL, Vasile Blaga, co-preşedinte al Alianţei Creştin Liberale, a clamat că naşterea noului partid de dreapta, „cel mai mare din istoria modernă a României”, are ca obiectiv câştigarea alegerilor prezidenţiale, dar că, după acest moment, procesul fuziunii trebuie să continue, în mod temeinic. Faptul că dreapta se întăreşte premergător alegerilor prezidenţiale, la fel cum s-a întâmplat în 2004, deşi deocamdată rămâne în afară PMP-ul Elenei Udrea, poate fi privit ca un demers preelectoral. Ce aduce nou această Alianţă Creştin Liberală PNL-PDL nu s-a spus, după cum nu s-a precizat expres nici ce se va întâmpla în cazul unui posibil eşec la alegerile prezidenţiale, deşi Cătălin Predoiu, care se doreşte candidatul comun, fiind în competiţie cu Klaus Iohannis, nădăjduieşte „să facă la Cotroceni Crăciunul”. Cum PNL a mai avut un congres comun, în aprilie 2012, cu PSD şi PC, mergându-se ulterior pe liste comune la alegerile locale şi parlamentare, şi praful s-a ales de toate tocmelile convenite, mare valoare n-ar putea revendica nici congresoiul de sâmbătă, pentru electoratul chemat la vot în noiembrie. A crede că s-a şters cu buretele un trecut resentimentar apropiat între cele două partide poate fi cel mult o iluzie deşartă, însă tot tărăboiul cu fuziunea nu va putea îmbrobodi oamenii lucizi. Emil Boc şi Crin Antonescu n-au fost prezenţi, din motive diferite, deşi i-am fi dorit alături, îmbrăţişându-se, cu obrajii inundaţi de lacrimi. Precedente există în istoria noastră, şi antebelică şi recentă. Marele Partid Naţional Liberal, dacă se va naşte, va topi PDL-ul „triumfător” în atâtea bătălii, cum s-a exprimat Elena Udrea, de pe urma căruia vor dăinui imnul şi… membrii devotaţi, cărora li s-a adăugat şi ex-vremelnicul premier Mihai Răzvan Ungureanu, care chiar consideră că suntem în… „Rinocerii” lui Robert Wilson, unde turma striveşte individul. Schimbarea umbrelei politice nu poate amăgi pe nimeni. Lipsit de regulă de umor, Vasile Blaga a ţinut totuşi să asigure asistenţa, pe un ton patetic: „Ceea ce construim astăzi nu este Alianţa Dreptate şi Adevăr II, nici CDR II, nu este nici măcar USL II (…)”. Cum să nu te pufnească râsul la o asemenea perlă, când în discuţie este pusă „calitatea” liantului. Dacă nu se va ajunge din nou la putere, şi efuziunile sentimentale de acum, cu greu reprimate, se vor nărui…
