Timp de cinci ani Alin Viorel Roşu a îndeplinit, cu conştinciozitate funcţia de oficiant rural, la Ghişeul Exterior Rural (GER) Unirea, din judeţul Dolj, după ce o perioadă de un an fusese factor poştal. La nivelul comunei Unirea, Alin Viorel Roşu este cunoscut fireşte de toată lumea, de la copii la vârstnici şi părerea generală a celor cu care am discutat este una favorabilă. Deşi vreme de cinci ani Alin Viorel Roşu şi-a făcut datoria cu prisosinţă, dintr-o dată a devenit „o problemă” şi prin Decizia nr. 133/03 din 8 aprilie a.c. a Sucursalei Craiova a CN Poşta Română i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, în temeiul art. 248, al. 1, lit. e din Codul Muncii. Decizia este semnată de directorul sucursalei generale, Doru Câplea, şi are viza compartimentelor juridic şi resurse umane. Decizia a fost atacată de salariat la Tribunalul Dolj şi are termen de judecată data de 13 septembrie a.c.. Cercetarea disciplinară prealabilă s-a efectuat la 5 martie a.c. în urma unei sesizări făcută de Constantin Grecu, din comuna menţionată, pe motivul că nu i-ar fi fost înregistrate obiecţiile referitoare la neprimirea corespondenţei. Să admitem, un motiv serios, oricum de luat în seamă. Cercetarea a fost efectuată de o comisie formată din 4 persoane, care au reţinut o serie de abateri (corespondenţă simplă nedistribuită, 5 cupoane de plată a drepturilor prin bancă, neinstruirea celor 3 salariaţi ai subunităţii poştale în privinţa măştii de protecţie, în conformitate cu prevederile dispuse de directorul general al CN Poşta Română, o serie de neconformităţi menţionate anterior şi consemnate în nota de constatare nr. 322/21/20 din octombrie 2020, ocazie cu care au fost dispuse măsuri de sancţionare faţă de oficiantul rural Roşu Alin Viorel şi factorul poştal Roşu Petre Ion. În opinia comisiei, salariatul a comis faptele cu intenţie. Cum a dedus acest lucru nu se explică. La rândul său, în nota sa explicativă dată, Roşu Alin Viorel nu şi-a recunoscut vinovăţia, dar nu toate răspunsurile sale excelează prin rigoare. Mai fusese sancţionat, cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni, cu 10% conform Deciziei 133/15908/16 decembrie 2020. Destul de confuză situaţia, inclusiv la lectura actului de constatare. De reţinut totuşi un aspect: sancţionat la finele anului trecut, la numai 4 luni, oficiantului rural Roşu Alin Viorel, pentru aceleaşi fapte, i s-a desfăcut contractul de muncă. Ceva nu pare deloc în regulă. Sub aspectul condiţiilor de fond, concedierea disciplinară intervine în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau cele stabilite prin contractul individual, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară. Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este cea mai gravă sancţiune şi ea poate fi aplicată numai în situaţia în care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezultă că în mod rezonabil, menţinerea în unitate a celui vinovat, nu este posibilă. În fine, constituie o faptă gravă, aceea faptă care imediat, categoric şi definitiv, înlătură orice posibilă conlucrare între angajator şi salariatul său (vezi „Tratat teoretic şi practic de drept al muncii”, ediţia a doua, Ion Traian Ştefănescu – 2012). Legiuitorul nu descrie el însuşi anumite fapte, definindu-le ca abateri disciplinare, şi tot astfel nici nu le califică sub aspectul gravităţii lor. Rămâne, aşadar, decisivă gravitatea conjugată a abaterilor respective. Caracterul de repetabilitate intervine dacă au fost săvârşite cel puţin două abateri disciplinare consecutive. Dacă este îndeplinită această condiţie, în rest nu criteriul cantitativ –respectiv suma de abateri- este hotărâtor, ci componentele lor calitative. Evident, justiţia va tranşa acest litigiu de muncă, apreciind dacă au fost respectate cu desăvârşire toate etapele premergătoare desfacerii contractului individual de muncă. Nu stăruim asupra unor detalii cu iz politic, care au existat, din ceea ce ni s-a spus, fiindcă ele pot avea sau nu relevanţă în faţa completului de judecată. Rămânem la părerea că, în cercetarea prealabilă, s-a făcut exces de zel, tocmai pentru a se forţa desfacerea contractului individual de muncă, adică a se arunca un om pe drumuri.
