Arlinda Morava, minunata artistă cu origini albaneze, a venit în România în anul 1976, la doar 17 ani. Este o femeie vulcanică, fermecătoare, prin firea ei naturală, spontană. A studiat la Liceul Dinu Lipatti, devenind mai apoi una dintre cele mai de succes soprane. Arlinda a terminat Conservatorul la București. A cântat și cântă în continuare la Opera Română și la Muzeul București, dar și pe alte scene din țară. Adrian Majuru, directorul Muzeului, a numit-o “Diva Muzeelor” ținând cont de șarmul inconestabil al artistei. Povestea sa este una fantastică. În liceu, s-a îndrăgostit nebunește de un contrabasist apreciat din România, Marius Iancu, acesta devenind peste ani soțul său. Timpul le-a adus doi copii frumosi (20 și 11 ani), Antonio și Paulo. Aceștia celebrează în familie sărbătorile tradiționale românești, dar niciodată nu uită de tradițiile albaneze. Cu mare drag, aceasta a acceptat să răspundă la câteva întrebări legate de originea sa.
Ionescu Amelia: Ne puteți povesti puțin despre trecut? În ce condiții ați venit în România și cum ați fost acceptată?
Arlinda Morava: Fiind o perioadă mai dificilă în Albania, am decis împreună cu familia mea să continui școala la București. Am fâcut liceul și Conservatorul aici. Totul era diferit.
Nu a fost ușor la început, dar fiind acceptată rapid de către colegii și profesorii mei, am început să mă simt bine și să-mi găsesc locul.
I.A.: Cum v-ți integrat printre români? A existat vreun moment de cumpănă când ați fost marginalizată din cauza etniei, sau momente în care nu v-au fost respectate drepturile?
A.M.: Având în vedere că România este a doua patrie a mea, nu pot spune decât căm-am integrat pe parcursul anilor foarte bine.
Nu am fost niciodată marginalizată din cauza etniei ,momente de cumpănă au existat, dar slava Domnului, le am depășit!
În mare măsură mi-au fost respectate drepturile și am fost acceptată mai bine decât mi-aș fi imaginat.
I.A.: Ne puteți spune câte ceva despre tradițiile albaneze?
Despre nunți, de exemplu. În România se sărbătoresc în funcție de particularitățile zonelor din care provii.
Ce obiceiuri tradiționale are Albania la căsătorii?
A.M.: Nunțile în Albania, ca și în mai toată zona Balcanilor, se desfășoară pe parcursul a mai multor zile.
Ca și în România, diferă obiceiurile în funcție de zonă.
I.A.: Care este cea mai mare sărbătoare tradiționala albaneză și cum o petreceți?
A.M.: Una dintre cele mai mari sărbători este pe 14 Martie, când toată lumea se îmbracă frumos în costume tradiționale și sărbătoresc “Ziua începerii verii!”.
I.A.: De când stați în România, ați renunțat la a mai celebra sărbătorile din Albania? Sau le petreceți acasă în familie?
A.M.: Nu am renunțat niciodată la a celebra sărbătorile țării mele dragi, Albania! Soțul meu este român. Oriunde m-aș afla, împart cu familia mea tradițiile și ne bucuram împreuna de roadele acestor minunate ținuturi.
I.A.: Cât despre muzică, la evenimente cântați melodii albaneze? Recomandați ceva special pentru alte comunități? Ceva ce ascultați sau cântați cu drag?
A.M.: În general, la orice eveniment desfășurat în România, dar și în alte țări, interpretez cântece din folclorul țării mele.
Recomand cu drag piese din folclorul Albanez tuturor comunităților prezente în spațiul românesc. O piesa veche și dragă sufletului meu ar fi : “Kur me vjen burri nga stani”.
I.A.: Va este dor de Albania? Cum v-ați descrie poporul albanez într-un cuvânt?
A.M.: Îmi este tare dor de țara mea în fiecare zi. Iubesc România, însă Albania face parte din mine!
“Hotărârea” este un cuvânt ce caracterizează foarte bine poporul meu drag!
Interviu realizat de ROXANA IONESCU
studentă, Jurnalism, Universitatea din Craiova
