“Bayern Munchen este o famile unită şi solidară. (…). Clubul susţine membrii săi când aceştia întâmpină dificultăţi. A refuzat demisia lui Uli Honess acuzat de evaziune fiscală”. Acestă declaraţie aparţine preşedintelui clubului Bayern Munchen, Karl Heinz Rummeningge, şi a fost făcută înaintea finalei de pe Wembley. Care a trecut, încununată de succes deplin şi doar deznodământul finalei Cupei Germaniei, programată pe 1 iunie, pe Stadionul Olimpic din Berlin, mai condiţionează un bilanţ fără asemănare, în plan sportiv şi economic. Cu toate acestea, presa germană nu uită “problemele fiscale ale lui Uli Honess, preşedintele consiliului de administraţie al clubului ”. După cum nu este trecută cu vederea nici practica înrolării unor jucători de valoare, de la adversare incomode, cum s-a întâmplat cu Mario Gotze, şi după toate aparenţele, cu Robert Lewandowski, de la Borussia Dortmund.
Depunerea, de către Uli Honess, într-un cont al băncii Vontobel din Zurich, a sumei de 5 milioane DM (2,56 milioane euro), sumă pe care urma să o folosească Robert Louis – Dreyfus, între timp decedat, fost patron Adidas, a fost scoasă la iveală. Între timp, a mai apărut un împrumut de 15 milioane DM, cu o garanţie furnizată de defunctul patron al OM, potrivit hebdomadarului Spiegel. Acum se vorbeşte mult de patronul de la Bayern Munchen. Abundenţa de informaţii nu transformă un novice într-un investitor avizat. Jurnalul Bild am Soontang a dezvăluit că Uli Honess a pierdut mai multe milioane de euro, cumpărând pachete de acţiuni la Deutsche Telekom, unul dintre principalii sponsori ai clubului său. Dacă valoarea unei acţiuni depăşea 100 de euro în martie 2000, ea a ajuns astăzi chiar la 10 euro. Cazul Honess este unul particular. După ce a câştigat glorie deplină, sub culorile lui Bayern, şi Nationalmannschaft, el a devenit la 27 de ani cel mai tânăr manager din istoria Bundesligii, după o accidentare la genunchi care i-a întrerupt cariera sportivă în 1979. Clubul său sângera finaciar. Fără nici o diplomă în materie, el a reuşit să transforme echipa într-o aducătoare de bani. Anul trecut, Bayern Munchen a acumulat o cifră de afaceri de 373,4 milioane euro. Beneficul net a atins a fost de 278 de milioane de euro. Cu 127 milioane euro lichidităţi, 82,3 milioane euro din sponsorizări, şi peste 600.000 de tricouri vândute pe sezon, clubul este cu siguranţă cel mai bine gestionat. Iar rolul lui Uli Honess este de necontestat. Aşa a ajuns să dea lecţii în materie şi să vorbească de fair-play financiar, încât atras atenţia UEFA. A ţintit rivalii, îndeosebi miliardarii din Orientul Mijlociu care au investit la Manchester City şi PSG. La nivel personal, acest conservator bavarez, provenit dintr-o familie catolică, a devenit un om foarte bogat. Şi-a creat în 1985 o fabrică de mezeluri cu 350 de angajaţi, sub firma HoWe Wrustwaren KG, condusă de fiul său. Vânzările apropiindu-se de 45 de milioane de euro. Această viaţă confortabilă nu l-a făcut pe Uli Honess să joace corect şi cinstit în toate împrejurările. Mai mult, să-şi plătească impozitele ca toţi ceilalţi, el condamnând exilaţii fiscali în Elveţia. Şi discuţia e lungă. Întreaga poveste este o grea lovitură pentru Angela Merkel, mare amatoare de fotbal, care a înţeles impactul potenţial al acestui scandal pentru partidul său. Prin vocea purtătorului său de cuvânt, Steffen Seibert, şeful Partidului Creştin Democrat (CSU), s-a declarat “foarte dezamăgită” de atitudinea lui Uli Honess, pe care îl cunoaşte bine. A opinat că acest incident va relansa dezbaterea privind evaziunea fiscală în Germania. Pentru Frankfurter Allgemeine, acest scandal este aproape cireaşa de pe tort. Pentru ca Frankfurter Rundschau să estimeze că “decepţia provocată de Uli Honess este enormă”. Ziarul conservator Die Welt denunţă prostia elitei germane, şi reiterează dorinţa de reformare a fiscalităţii federale. Uli Honess a aşteptat finala Ligii Campionilor, de sâmbătă de pe Wembley, contra Borussiei Dormund, pentru a-şi regăsi zâmbetul câteva secunde.
