Comunicatul de presă sună clar: în cadrul vizitei pe care o întreprinde, în SUA, prim-ministrul Viorica Dăncilă a avut o întrevedere cu Nancy Pelosi, speakerul Camerei Reprezentanţilor, din Congresul american, desemnată prin vot la începutul anului. Este pentru prima dată, în mai bine de 10 ani, când are loc o întâlnire tete-a-tete, între un demnitar român şi preşedintele Camerei Reprezentanţilor din Congresul SUA. Cine este Nancy Pelosi (78 ani) – prima femeie din istoria americană care a acces în acest post crucial (2007-2010) – nu mai dezvoltăm în acest spaţiu. În marja Conferinţei Comitetului Americano-Israelian pentru Politici Publice (AIPAC), unde a avut cuvântul de deschidere, premierul Viorica Dăncilă s-a mai întâlnit cu vicepreşedintele SUA, Mike Pence, secretarul pentru comerţ, Wilbur Ross şi premierul israelian Benjamin Netanyahu. Cunoaştem de acum conţinutul alocuţiunii premierului Viorica Dăncilă la AIPAC – o organizaţie din America având drept scop întărirea, protejarea şi promovarea relaţiilor SUA-Israel – în care a făcut cunoscută disponibilitatea guvernului pe care îl conduce privind mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, capitala istorică a Israelului, după finalizarea analizei de către toţi factorii constituţionali implicaţi în procesul decizional din ţară, în deplin consens, urmând sugestia preşedintelui american Donald Trump. Premierul Viorica Dăncilă nu a comis nicio eroare în discursul său. Ce a urmat în ţară am văzut. Iată numai o frază din anacronicul comunicat al Palatului Cotroceni: „Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, consideră că prin declaraţiile susţinute, referitoare la mutarea ambasadei României la Ierusalim, prim-ministrul Viorica Dăncilă demonstrează, încă o dată, totala ignoranţă în domeniul politicii externe şi în ceea ce priveşte luarea unor decizii importante ale statului român”. Te freci la ochi. Înainte de toate, nu ştim în care moment al mandatului său, preşedintele Klaus Iohannis a probat înalte virtuţi, adică maximă subtilitate, privind politica externă a ţării, ca să se poată exprima astfel. Dacă avem în vedere toate întâlnirile enumerate ale premierului Viorica Dăncilă, aflată în vizită în SUA, atunci le circumscriem şi pe acestea „totalei ignoranţe în domeniul politicii externe?”. Complicată dilemă. Sau „unii” au parteneriat strategic cu SUA, doar… în „zilele de post”. Dar, comunicatul de presă al Cotroceniului mai conţine o confuzie: „Decizia finală aparţine preşedintelui României, care este, potrivit Constituţiei, titular al deciziilor de politică externă a României şi reprezentant al ţării noastre în plan extern”. Multe lucruri în viaţă se rezolvă cu pricepere şi bună credinţă. Unde apare în Constituţie României o asemenea prevedere expresă? Preşedintele României are o serie de atribuţii, care îi conferă un rol important în domeniul politicii externe, dar nu este proprietarul unic al acestei componente, care prin lege implică mai mulţi actori instituţionali. În democraţia autentică reprezentarea statului nu presupune, implicit, şi o decizie uni-personală în politica externă. A nu ţine seama de decizia unei ţări prietene, cu privire la Capitala sa, probează nu numai o lipsă de respect, dar semnalează şi o anume idiosincrazie (remarcată de „The Jerusalem Post”) faţă de respectiva ţară, cu care România are o trainică prietenie, niciodată perturbată. Comunicatul Palatului Cotroceni, cu privire la discursul premierului Viorica Dăncilă putea să lipsească, fiindcă mai mult complică o situaţie deja delicată, la care nu mai facem referire.
