„Le Point”, un săptămânal francez bine documentat, a luat cunoştinţă de procesul-verbal al confruntării dintre fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy şi angajaţii Lilianei Bettencourt (moştenitoarea concernului L’Oreal), la 21 martie a.c., în biroul judecătorului de instrucţie Jean Michel Gentil, din Bordeaux. Asistat de avocatul său, Thierry Herzog, Sarkozy încă mai avea calitatea de martor asistat în afacerea Bettencourt. Din punctul de vedere al judecătorului, Nicolas Sarkozy minţise anterior, într-o audiere maraton. Acest lucru trebuia însă demonstrat. În opinia judecătorului de instrucţie, întemeiată pe probele administrate, Sarkozy nu fusese doar o singură dată, la 24 februarie 2007, la domiciliul cuplului Bettencourt, ci de două ori. O dată la 10 februarie, dimineaţa târziu, când candidatul la prezidenţiale l-a întâlnit pe Andre Bettencourt, soţul miliardarei, şi a cerut fonduri acestuia pentru campania electorală. Pe 24 februarie, Liliane Bettencourt a remis plicurile. Două întâlniri la interval de 14 zile, din care prima a fost uitată de fostul preşedinte. Şi de aici confruntarea a început. „Le Point” relatează conţinutul celor nouă ore de tensiune. Dacă Nicolas Sarkozy a minţit şi a fost în vizită la cuplul Bettencourt pe 10 februarie, numele său nu figurează în nici o agendă oficială a casei Bettencourt. Mai mult, ziua de 10 februarie, prin evenimentele ei, vine în apărarea lui Sarkozy, acesta întâlnind la ora 11,30, în calitate de candidat-ministru, tineretul UMP. La 12,50 a dejunat undeva în Paris, aproape de Neuilly. Ar fi putut scăpa de escorta sa, fiindcă era totuşi ministru de Interne, şi să meargă singur? În restaurantul clubului, Sarkozy l-a întâlnit pe patronul de la Next Radio Tv, acesta cerând candidatului UMP permisiunea să facă împreună o fotografie. Până aici scenariul pare bine încropit. La apropierea serii, pe 21 martie a.c., după opt ore de discuţii, judecătorul Jean Michel Gentil a cerut avocaţilor şi clientului lor să părăsească biroul. „De ce?” au întrebat avocaţii. „Eu vă rog să părăsiţi, asta e tot”, a răspuns magistratul. La revenirea lor, Jean Michel Gentil a declarat că Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru abuz de încredere împotriva miliardarei, comis în februarie 2007. Judecătorul a avut în vedere, se spune, art.80-1 din Codul de procedură penală, care menţionează „indicii grave sau concordanţe”. Confruntarea s-a încheiat. Nicolas Sarkozy a spus doar atât: „Este o nedreptate, care nu este terminată”. Judecătorul a întins mâna pentru salut, în timp ce Sarkozy şi apărătorii săi au refuzat gestul. E o poveste dură. Şi, marţi, premierul francez, Jean Mark Ayrault, a cerut respect faţă de autoritatea judecătorească în urma atacurilor unor membri UMP la adresa magistratului, care l-a pus sub acuzare pe Nicolas Sarkozy. Vizat în principal a fost deputatul Henri Guiano, fost consilier special al lui Sarkozy la Elysee, care vineri îl acuzase pe judecătorul Jean Michel Gentil că dezonorează justiţia. Spiritele s-au încins şi reproşurile zboară din tabăra UMP, fără ca tabăra socialiştilor să rămână datoare. Cu toate acestea, Nicolas Sarkozy încearcă să mimeze o bună stare de spirit şi ieri a remis, la Bruxelles, „Legiunea de Onoare” pentru ministrul belgian al Afacerilor Externe, Didier Reinders, de care este apropiat. Curios, fostul şef de stat n-a făcut nici o declaraţie numeroşilor ziarişti care îl aşteptau. A rostit totuşi, surâzând, o frază interesantă, spunând că „nu intenţionez să mă instalez în Belgia”. Prevăzute erau şi întâlniri cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi cel al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, pentru discuţii private. Ce ar fi putut ele conţine nu e chiar imposibil de imaginat.
