Personalitate marcantă a lumii teatrului şi a filmului american, figură legendară din istoria studiourilor „Disney”, realizator al unor spectacole extrem de apreciate pe Broadway, dintre care varianta music-hall a „Regelui Leu” a câştigat Premiul „Tony”, Peter Schneider a acceptat să vină, anul acesta, la Craiova, unde, în toamnă, va monta „Hot L Baltimore”, de Lanford Wilson. Totodată, unul dintre cei mai apreciaţi regizori din România şi din Europa, cu spectacole ce şi-au câştigat faima la cele mai importante festivaluri internaţionale, fiind distinse cu nu puţine premii, Silviu Purcărete va reveni pe scena din Bănie, de această dată cu „Marea magie”, de Eduardo de Filippo. Două nume ale unor reputaţi artişti care, fără doar şi poate, cresc cota Teatrului Naţional „Marin Sorescu” pe piaţa producţiei de spectacole de calitate şi care oferă publicului craiovean, în primul rând, şansa vizionării, la ei acasă, a unor spectacole-eveniment. Iar acestea sunt doar două dintre cele nouă premiere anunţate pentru acest an de conducerea instituţiei.
Comedia „Lysistrata”, de Aristofan, spectacol realizat de un mai vechi colaborator al TNC, Yannis Paraschevopoulos (Grecia), la care au început deja repetiţiile, „Familia Tót”, de István Örkeny, în regia lui László Bocsárdi, „Ultimul Don Juan”, de Neil Simon, pus în scenă de Mircea Cornişteanu, completează lista premierelor din 2013. În plus, tinerii regizori Alexandru Boureanu şi Alina Rece vor realiza aici „La lilieci”, de Marin Sorescu, Cristi Juncu va monta „The Late Henry Moss”, de Sam Shepard, iar Bobi Pricop – câştigătorul celei de-a III-a ediţii a concursului de proiecte adresat tinerilor regizori – va pune în scenă „Profu’ de religie”, de Mihaela Michailov.
„Anul acesta va fi, într-adevăr, unul foarte încărcat”, recunoaşte şi managerul Teatrului Naţional din Craiova, Mircea Cornişteanu, referindu-se atât la cele nouă montări, cât şi la multitudinea de festivaluri din Europa – în Grecia, Cipru, Polonia, Ungaria, Rusia etc. – care aşteaptă un răspuns favorabil de participare din partea instituţiei. Dacă semne bune anul are pe plan artistic, nu chiar acelaşi lucru se poate spune în privinţa finanţării. Din nou clădirea TNC, inaugurată cu 40 de ani în urmă, nu poate beneficia de reparaţii capitale, însă se speră obţinerea unor fonduri pentru refacerea scenei. „Scârţâie la propriu şi e un disconfort atât pentru actori, cât şi pentru spectatori. Fiind o lucrare de urgenţă, poate obţinem banii, mai ales că suma nu este chiar aşa de mare – în jur de 150.000 de euro”, spune Cornişteanu.
Interviu cu MIRCEA CORNIŞTEANU, managerul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”
«Ne-am gândit că dacă prezicerea mayaşilor despre apocalipsă nu se va împlini, să facem noi una: „Apocalipsa după Shakespeare”!»
– Aţi încheiat anul 2012 cu o premieră, care a avut loc pe 22 decembrie – „Apocalipsa după Shakespeare”, un spectacol în regia polonezului Janusz Wisniewski, care îi are în distribuţie pe mai toţi actorii TNC…
– Avem un dar al premoniţiei, cred… Ne-am gândit că dacă mayaşii au spus că în 21 decembrie va fi apocalipsă şi prezicerea lor nu se va împlini, să facem noi una! Am zis că dacă apocalipsa mondială nu va exista, să existe măcar… „Apocalipsa după Shakespeare” a Naţionalului craiovean! Asta însemnând un pas înainte, pe care puţine teatre din ţară – şi nu numai – ar fi fost pregătite să îl facă. Pentru că, aşa cum spunea unul dintre puţinii buni cronicari de teatru care mai există, Mircea Morariu, într-un articol recent din „Adevărul”, este vorba despre „un spectacol de nişă”. Este, într-adevăr, un spectacol de nişă, dar adresat unei categorii superioare de spectatori. Un spectacol care a însemnat o şcoală extraordinară pentru actorii noştri, care au lucrat cu un mare regizor, Janusz Wisniewski, o personalitate a regiei poloneze şi europene. Un spectacol cu totul special, destinat celor care vin la teatru nu numai ca să râdă sau să socializeze, ci celor dispuşi să revină. Pentru că spectacolul cere şi revenire, nu e deloc uşor de înţeles. Vorbeşte despre lucruri fundamentale, cum ar fi libertatea individuală, cum ar fi îndumnezeirea şi relaţia omului cu divinitatea, cum ar fi crima, asumarea unor realităţi foarte dure pe care le oferă viaţa şi moartea…
– Aţi început anul 2013 repetând pentru „Lysistrata”, de Aristofan, în regia lui Yannis Paraschevopoulos, din Grecia, cu care aţi mai colaborat…
– Am început anul în 7 ianuarie, imediat după ce efectele dăunătoare ale sărbătorilor s-au stins, cu repetiţiile la „Lysistrata”, spectacol realizat, într-adevăr, de un vechi colaborator, Yannis Paraschevopoulos, regizorul grec căruia îi aparţin alte două mari succese ale teatrului nostru, „Romeo şi Julieta” şi „Medeea”. E vorba de o altă piesă antică grecească, de data aceasta o comedie, cu un subiect pe gustul tuturor. Nu vreau să povestesc, vă spun doar că este vorba de o grevă a femeilor şi se va vedea unde va duce ea. Premiera va avea loc în 23-24 februarie, iar în distribuţie se regăsesc foarte mulţi actori, aproape 30. Rolul titular este al Iuliei Colan, ea e şefa femeilor greviste – Lysistrata, adică. Va fi, aşadar, un spectacol vesel, cu multă muzică, multă mişcare, şi sunt convins că se va bucura de un mare succes la public.
După succesul cu spectacolul „Caligula”, regizorul László Bocsárdi şi actorul Sorin Leoveanu se vor reîntâlni în „Familia Tót”
– Cum începi anul, aşa îl vei continua, se spune, iar eu zic că debutul lui 2013 a fost în forţă la Naţionalul craiovean…
– Un debut cu o piesă de forţă – „Lysistrata” e celebră, aşa cum sunt multe dintre piesele autorilor antici. Vom continua cu un spectacol de comedie, de mai mică forţă decât cele două despre care am vorbit mai-nainte, dar de un succes garantat – „Ultimul Don Juan”, de Neil Simon –, pe care eu îl voi pune în scenă, cu numai patru actori. Va fi un succes de public extraordinar pentru că Neil Simon este unul dintre cei mai de succes comediografi ai ultimelor decenii, peste tot în lume. Repetiţiile vor începe după primele reprezentaţii cu „Lysistrata”, cam pe 26 februarie, iar premiera va avea loc la sfârşit de aprilie.
Anul acesta va fi, într-adevăr, unul foarte încărcat: avem nouă premiere în plan! Încă nu pot să spun sigur sută la sută că toate vor fi realizate, pentru că încă n-avem bugetul stabilit. Noi am făcut solicitare la Ministerul Culturii, programul pe care l-am depus cuprinde toate aceste nouă premiere, plus alte proiecte ale teatrului. Până acum nu s-a întâmplat să ni se refuze banii pentru spectacole sau să ni se diminueze fondurile, dar… vom vedea.
Trei dintre aceste premiere sunt ale unor tineri regizori. Am organizat a III-a ediţie a concursului de proiecte destinate foarte tinerilor creatori – şi regizorii, şi scenografii trebuie să fie absolvenţi în ultimii cinci ani –, bazate pe texte româneşti contemporane, scrise recent. De această dată, concursul a fost câştigat de un absolvent de anul trecut al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Bobi Pricop. Spectacolul său – „Profu’ de religie”, de Mihaela Michailov – va fi bazat pe un text care va fi scris de autoare, regizor şi actori în timpul lucrului, un aşa-numit „work-in-progress”. Am fost foarte interesat de proiect, pentru că ar fi pentru prima dată când la noi, în acest teatru, s-ar adopta o astfel de modalitate de a face spectacol. Prin alte părţi, în special ale lumii, are mare succes. Practic, în primele două săptămâni, autoarea se întâlneşte cu toată echipa, confecţionează textul în raport de discuţiile care au loc, de modul în care actorii spun replicile, apoi, în următoarele trei-patru săptămâni, spectacolul este urcat pe scenă, urmând ca premiera să aibă loc spre sfârşit de octombrie. Tot la Sala Studio, doi regizori relativ tineri, Alina Rece şi Alexandru Boureanu, vor realiza, în aprilie-mai, un spectacol după „La lilieci”, pe care ni-l dorim de multă vreme şi cu care îi suntem datori lui Marin Sorescu, pentru că teatrul nostru îi poartă numele. Volumele sale sunt, cred, un izvor pentru nenumărate spectacole de teatru şi foarte ofertante pentru actori. De asemenea, o altă tânără regizoare va monta aici piesa „Eu când vreau să fluier, fluier”, de Andreea Vălean, după care, în urmă cu câţiva ani, s-a realizat şi un film, foarte bine primit.
Va veni aici László Bocsárdi, unul dintre cei mai importanţi regizori de astăzi, care a mai pus în scenă câteva spectacole la Craiova, ultimul fiind multi-premiatul „Caligula”. Va realiza o piesă maghiară, „Familia Tót”, de István Örkeny, un text excepţional, scris în urmă cu vreo 40 de ani, dar care a făcut carieră mondială. Şi în România s-au pus în scenă câteva variante – în Bucureşti, la „Bulandra”, în Cluj, acum e alta în capitală, a lui Victor Ioan Frunză. E un text excelent, care îi va prilejui lui Sorin Leoveanu o reîntâlnire sper că la fel de fericită cu Bocsárdi ca cea din „Caligula”. Practic, repetiţiile pentru spectacolul lui László Bocsárdi vor încheia stagiunea la Teatrul Naţional, în jur de 25 iunie, urmând să o redeschidem cu premiera, pe 7 septembrie. De asemenea, va mai veni un alt regizor în plină ascensiune, Cristi Juncu, care, în toamnă, va monta o piesă americană – „Răposatul Henry Moss” / „The Late Henry Moss” se numeşte, de Sam Shepard.
Regizorul și producătorul american Peter Schneider s-a lăsat destul de greu convins să vină de pe Broadway la Craiova
– Aşteptăm venirea la Craiova, în acest an, şi a regizorului american Peter Schneider, atât de apreciat pe plan internaţional în lumea teatrului şi a filmului…
– Aşa e, la sfârşitul anului va veni Peter Schneider, care trebuia să pună în scenă, conform înţelegerilor noastre iniţiale, piesa, „Hot L Baltimore”, de Lanford Wilson, încă de la sfârşitul lui 2012. Din cauza proiectelor americane, pe care nu şi le-a terminat aşa cum spera, a amânat colaborarea cu noi. Va veni la Craiova pe 5 noiembrie, iar spectacolul său va avea premiera în 21 decembrie. Peter Schneider este o mare personalitate a teatrului şi filmului american. Timp de 17 ani cât a lucrat la compania „Walt Disney” a deţinut mai multe funcţii, lucrând iniţial la „Walt Disney Feature Animation and Theatrical Productions” şi devenind apoi preşedinte al Studiourilor „Disney”. Printre altele, a produs celebrul încă – pentru că se joacă în multe locuri ale lumii – music-hall „Lion King” / „Regele Leu”, care a avut premiera pe Broadway şi pentru care a fost răsplătit cu un Premiu „Tony”.
– Cum aţi reuşit o asemenea colaborare şi ce fel de spectacol va realiza aici Peter Schneider?
– Cu Peter m-am întâlnit în urmă cu doi ani, la un spectacol pe care l-a invitat în România ArCuB – Centrul de proiecte culturale al Primăriei municipiului Bucureşti, cu prilejul unor evenimente teatrale organizate în capitală. I-am văzut spectacolul cu marea actriţă italiană Maria Cassi, se intitula „My Life With Men… and Other Animals”, care m-a încântat foarte mult şi pe care l-am invitat, anul trecut, şi la Craiova. A avut un impact extraordinar! Deşi era un one-woman show, vorbit în engleză şi în italiană, sala a fost plină, toată lumea a înţeles şi a râs în hohote. După ce i-am văzut spectacolul la Bucureşti, l-am invitat să monteze şi la Craiova. S-a lăsat destul de greu convins, nu pentru că era vorba de Craiova. Cred că înainte de a veni aici habar nu avea nici despre România… Mi-a zis însă: „Ce pot eu să le spun românilor?”. Şi e un argument de artist responsabil. „Ce să le spun eu unor oameni pe care nu îi cunosc? Cum să mă adresez eu unei societăţi despre ale cărei nevoi şi năzuinţe nu ştiu nimic?”, a zis. Am înţeles foarte bine argumentul lui şi l-am invitat să stea mai mult în ţara noastră. Odată cu invitaţia de a reveni cu spectacolul Mariei Cassi la Craiova, a stat în România vreo zece zile, s-a întâlnit cu mai multă lume, din diferite medii, s-a plimbat pe străzi, aşa cum îi place, de unul singur… Apoi a mai cedat şi a zis că o să încerce, condiţia fiind să pună în scenă o piesă americană, „Hot L Baltimore”, după care s-a făcut şi un film, convins fiind că oamenii cam au, până la urmă, aceleaşi probleme, indiferent că sunt în America sau în România. Piesa aceasta vorbeşte despre nişte sentimente şi relaţii interumane care pot fi uşor înţelese şi în altă parte decât în America. Va lucra aici, după toate probabilităţile, cu un alt mare artist – scenograful Helmut Sturmer, care e, de asemenea, o mare personalitate, plecată din România, dar care a lucrat mult aici, chiar cu Silviu Purcărete de multe ori, inclusiv la Craiova. Sper ca rezultatul să fie unul foarte bun. Peter încă nu a stabilit distribuţia. A văzut câteva spectacole aici, sunt câteva persoane la care se gândeşte, dar încă nu e nimic definitiv…
În luna martie, Silviu Purcărete va începe repetiţiile pentru un nou spectacol: „Marea magie”, de Eduardo de Filippo
– Spre bucuria publicului – dar şi a actorilor, cred –, va reveni la Craiova Silviu Purcărete, care în urmă cu un an ieşea la rampă, aici, cu un spectacol ce s-a bucurat de mare succes, „O furtună”, după Shakespeare…
– Da, e o surpriză! Într-o discuţie, Silviu Purcărete s-a arătat foarte dispus să mai facă un spectacol, anul acesta, la Craiova. O asemenea propunere nu se refuză! Va monta, în două etape, o piesă foarte frumoasă şi foarte grea a lui Eduardo de Filippo, „Marea magie” / „La grande magia”, un spectacol care a avut o carieră extraordinară, fiind pus în scenă de celebrul regizor italian Giorgio Strehler, la Piccolo Teatro din Milano. Este unul dintre marile spectacole europene ale ultimei jumătăţi a secolului trecut. Silviu Purcărete va începe repetiţiile în luna martie şi le va continua timp de doar două-trei săptămâni, pentru că e ocupat cu multe alte proiecte, apoi le va relua cel mai sigur după premiera lui Bocsárdi, din septembrie, urmând ca spectacolul să fie prezentat spre sfârşitul anului. A vrut să-l pună în scenă la sala mică, unde tot el va realiza şi decorul.
– Despre ce alte evenimente mai putem vorbi în 2013 – participări la festivaluri naţionale ori internaţionale, poate chiar turnee?
– Suntem în aşteptarea unor invitaţii în Reţeaua Europeană a Festivalurilor „Shakespeare” pentru „Apocalipsa după Shakespeare”. Şi avem deja invitaţii la mai multe festivaluri, dar n-aş vrea să întrerup activitatea de aici, una foarte strânsă, de dragul de a participa la festivaluri, unele nu foarte importante, de altminteri. În vară, am speranţa că vom merge în Grecia sau în Cipru sau şi în una, şi în alta, cu „Lysistrata”. Sunt acolo festivaluri importante dedicate dramaturgiei clasice greceşti, la care noi am mai fost, cu „Medeea”, şi am avut mare succes. Tot în vară – pentru că e perioada cea mai bună – am putea merge, ca de multe ori până acum, la Festivalul „Shakespeare” de la Gdansk, la cel de la Gyula. Am primit invitaţie la un festival important de la Sankt Petersburg, organizat de Baltiski Dom / Casa Balticii, unde am mai fost o dată, acum câţiva ani, cu două spectacole. Şi am primit şi alte invitaţii, numeroase, după cum v-am spus, dar rămâne de văzut, din varii motive. Important este să nu ne fragmenteze prea mult perioadele de repetiţii, apoi rămâne în discuţie importanţa lor, pentru că, repet, nu vreau să mergem de dragul de a spune că am mai fost la un festival.
Nu sunt bani, din nou, pentru lucrările de reparaţie capitală a clădirii TNC. Şi totuşi scena scârţâie… La propriu!
– Înţeleg că nu aveţi mari emoţii în privinţa obţinerii banilor pentru spectacole. Dar, în general, semne cât de bune anul are pe plan financiar?
– Aici lucrurile nu sunt prea grozave, pentru că, pentru toată Europa şi pentru toată lumea, 2013 nu e un an cu perspective roz. Chiar de curând am fost la minister (n.r. – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în subordinea căruia teatrul se află). În mod sigur nu se vor acorda cheltuieli de capital, nu se vor putea face investiţii anul acesta. Iarăşi suntem lăsaţi deoparte cu ceea ce tot încercăm să facem de mulţi ani. Sunt director aici de peste 12 ani, iar în ultimii 7-8 am tot încercat să obţinem fonduri pentru reparaţia capitală a clădirii, care, iacătă, face 40 de ani de când a fost inaugurată. N-a avut parte de nici un fel de reparaţii capitale, sunt multe instalaţii şi alte lucruri care s-au degradat.
Sper însă să reuşim ca prin argumente „de urgenţă” să obţinem nişte bani ca să refacem, în vară, în perioada concediului, podeaua scenei, o lucrare foarte laborioasă, grea. Scena scârţâie la propriu şi e un disconfort şi pentru actori, şi pentru spectatori, plus că e foarte uzată. Fiind o lucrare de urgenţă, adică o necesitate din ce în ce mai stringentă, poate obţinem banii, mai ales că suma nu este chiar aşa de mare – în jur de 150.000 de euro.
În ceea ce priveşte proiectele artistice, v-am spus, aştept confirmarea pentru finanţare, o s-o am cam în două-trei săptămâni. Salariile sunt, din fericire, acoperite sută la sută. Există bani, de asemenea, pentru cheltuielile de întreţinere a clădirii. Până acum nu am a mă plânge de fondurile pe care le-am avut în ultimii ani. Ne-am putut face toate proiectele pe care le-am dorit.
– Mai ales în ultimii ani, de austeritate financiară, instituţiile sunt nevoite să „cântărească” cu grijă totul. Pentru TNC, sunt costisitoare colaborările cu aceşti mari artişti care realizează spectacole aici?
– Dacă avem bani pentru proiecte şi programe, ele nu sunt costisitoare. Pentru că cerem banii în cunoştinţă de cauză. Asta este piaţa spectacolelor! Ce vă pot spune este că sumele pe care Teatrul Naţional din Craiova le plăteşte pentru producţia spectacolelor – asta însemnând colaboratori plus execuţia decorurilor, costumelor şi a tuturor celor necesare – sunt printre cele mai mici dintre toate teatrele naţionale din ţară. Sigur că sună costisitor când spui că un artist ia atâţia bani pentru ceea ce face. Dar el face ceea ce ştie să facă şi cu cât ştie mai bine să facă, cu atât e plătit mai bine. Robert Wilson, dacă va veni aici – şi suntem în discuţii cu el încă de acum doi ani pentru a face în 2014 un spectacol la Craiova –, va costa foarte mult. Numai că un spectacol realizat de un mare artist se vinde mult mai bine pe piaţa internaţională. Şi un spectacol regizat de Bob Wilson se vinde foarte bine la mari festivaluri ale lumii, care plătesc enorm pentru el. Fiecare artist îşi are cota lui, există o piaţă de desfacere a bunurilor de felul acesta. Deci, lucrurile sunt relativ greu de discutat şi de înţeles pentru cei care nu au instrumentele necesare…
