Deputatul de Dolj prof. univ. dr. Nicolae Giugea, de recentă dată preşedintele PNL Craiova, postează pe pagina sa de Facebook o ştire conform căreia „PSD se laudă cu faptul că Palatul Administrativ a primit fondurile necesare pentru reabilitarea clădirii istorice. În fapt acest proiect a fost iniţiat şi susţinut de PNL, mai exact de Nicuşor Roşca”, actualmente subprefect de Dolj, după ce a deţinut funcţia de prefect. Cum n-am auzit bătutul de tobă al social-democraţilor vis-a-vis de această împlinire, privind consolidarea, modernizarea şi reabilitarea energetică a Palatului Administrativ, ne reprimăm orice părere. În schimb nu înţelegem altceva: dacă putem pricepe, de pildă, logica partinică –poftim afectivă- a deputatului Nicolae Giugea, e mai greu de înţeles logica formală a lucrurilor, raţionamentul valid fiind acea relaţie între premiză şi concluzie, în care o premiză adevărată conduce la o concluzie adevărată. Cum la guvernare se află partidele de acum cunoscute, în teritoriu, cum e cazul Doljului, relaţiile acestora sunt reci, abstracte şi cam otova. Palatul Administrativ al Craiovei, când se vor demara lucrările menţionate, dar mai ales când se vor finaliza, s-ar putea spune că a fost „o izbândă comună”, ministru de Interne fiind Lucian Bode, din partea PNL, ministerul fiind beneficiarul clădirii. Reabilitarea Colegiului Naţional „Carol I” (o lucrare complexă, care implică şi reconsolidarea şi modernizarea Teatrului de Operă Română – Craiova) este o altă discuţie, de mai multă vreme de actualitate: deputatul Nicolae Giugea reproşează administraţiei pesediste a urbei că nu a fost în stare să obţină avizele necesare, în condiţiile în care ministerul Culturii este în ograda PSD. De pe „malul” vizat explicaţiile sună astfel: avizul ISU a sosit, se aşteaptă cel de la ministerul Culturii, în câteva zile (deja avizat parţial), care trebuie însoţit de întreaga documentare (clădirea e monument istoric), pentru a se putea trece la ultima etapă: emiterea autorizaţiei de construcţie de către Primăria Craiova. Şi apoi… şantierul. Nu s-a scăpat încă de birocraţia autohtonă. Nu orice demers al primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, primeşte cât s-ar bate din palme avizul de rigoare. Ce vrem de fapt să spunem? Această vetustă dihonie între craiovenii „de bine” şi craiovenii „nu tocmai de bine” s-a dovedit de multă vreme contraproductivă. Şi printre unităţile de măsură, ca fapt divers, ale partenerilor externi se numără neapărat şi faimosul cot românesc. Dar asta e o altă discuţie. Liberalii craioveni greşesc tactic când nu-şi asumă votul pozitiv la nenumărate proiecte ale Primăriei Craiova şi ale Consiliului Judeţean Dolj considerând nedreaptă „orânduirea acestora”. Fronda încrâncenată nu e niciodată parte a soluţiei, ci întotdeauna parte a problemei. Nu mai e vremea cruciadelor politice, ci a unei colaborări fertile în folosul craiovenilor, şi alţii au înţeles demult acest lucru. De la care putem trage cu coada ochiului, dacă nu chiar învăţa. În pragul unei ierni neliniştitoare, craiovenii suferă nu de patos pentru unii sau alţii, ci de alte spaime. Nici amnezia selectivă, nici amorul pentru minciună, nu fac doi bani. Esenţială este informaţia corectă, nu dispreţul. Liberalii craioveni pot fi siguri că ar avea mai mult de câştigat dintr-o bună colaborare cu social-democraţii, transparentă, informând cu promptitudine aportul lor în orice reuşită şi orice nereuşită. Ar fi semnul unei maturizări depline a unei coerenţe politice, a slujirii cetăţenilor urbei. În rest, că place că nu place, suntem într-o cacofonie ideologică. Duşmanul comun al unora şi altora sunt vremurile şi ce ne mai spune doamna von der Leyen, care stabileşte regulile pe care noi trebuie să le respectăm în numele valorilor europene. Deşi recomandarea cu duşul „în doi”, a venit din altă parte, de la altă înţelepciune europeană.
