De câte ori n-am auzit expresia din titlu, care mai degrabă ne crează deja o stare de disconfort. Ştim bine că pentru mediul autohton, definitoriu este faptul că, în general, omul nu e pus niciodată la locul pe care ar trebui să-l ocupe după merit. Numirile se fac după alte criterii. Şi nu de azi de ieri. Avem teoria „omului potrivit la locul potrivit”, dar practic aşezăm la locul potrivit, omul care ne trebuie. Sau e „de-al nostru”. Oricum, meritele, vocaţia, pregătirea, revendicarea de la anumite rezultate anterioare, figurează rar printre criterii. Mai mult, meritul propriu-zis, când chiar există, incomodează. O mai nimerim uneori, dar conjunctural, şi voi da imediat un exemplu elocvent. Inventariul metehnelor noastre, atrăgea undeva atenţia, în paginile sale despre psihologia naţională, venerabilul filozof Rădulescu Motru, fără pretenţii de exhaustivitate, e amplu. Un interviu al prof. dr. Daniel Alexandru Ion, inspectorul şcolar general al Doljului, apărut deunăzi în „Tribuna Învăţământului”, sub titlul „Prin educaţie continuă, împreună cu toţi factorii decizionali, se obţine performanţă” mi-a atras atenţia. Intervievatul răspunde la o cascadă de întrebări, poate nu incomode, unele poate de rutină, dar la care răspunsurile presupuneau o cunoaştere a lucrurilor până la detaliu, cu argumentaţia de rigoare. Să admitem, în virtutea şi atâtor zicale româneşti, că fiecare îşi laudă propriile reuşite, când ele există. Mai ales când se crează ocazia. Şi în cazul de faţă „bilanţul” pentru anul şcolar precedent e rotund: 24 de medii de 10 (zece) la Evaluarea Naţională, 4 medalii la Olimpiadele naţionale şi internaţionale, vreo 15 premii I, sute de menţiuni, medalii şi premii speciale, toate acestea sugerând o notabilă performanţă pentru şcoala doljeană. Aflată într-un moment rezonabil. Dascăl cu vocaţie, din bună croială, profesorul Ion Daniel, doctor în Matematică, nu licitează însă performanţa de excepţie şi are în vedere activitatea didactică de ansamblu. Menţionează, nu din complezenţă, susţinerea din partea factorilor de decizie la nivelul Doljului, a educaţiei –decretată prioritate absolută-, nu alunecă în niciun parti-pris politic, face referiri dureroase la abandonul şcolar, cauzele acestuia, implementarea de noi proiecte europene, locale şi naţionale, parteneriate şcoală-comunitate, la cele 23.250 de burse sociale care vin în ajutorul elevilor, egalitatea de şanse, totul în scopul formării unei medii cultivate, autonome, critică şi creativă. Dezideratul? Integrarea cu succes în societate. Întreaga filozofie didactică a prof. dr. Ion Daniel, despre învăţământul în era digitală, este pe larg dezvoltată. Interviul este captivant, pentru cel care cunoaşte cât de cât starea de lucrui. Nu intenţionez să confecţionez „o odă” la adresa actualului inspector şcolar general, din orbire de patriotism local. Afirm însă că, întâmplător, s-a nimerit ca omul potrivit să fie numit la locul potrivit. Fără a mă lăsa anesteziat de un bilanţ tonic spun doar atât: dublat de luciditate şi discernământ, calităţi riscante, şi o rară notă de salubritate, prof. Ion Daniel a reuşit, să pună ISJ Dolj într-o lumină corespunzătoare. O lumină, cu destule intermitenţe, mai exact nori gri, în anii anteriori. Cine îşi imaginează, că la ISJ Dolj, e „o lume aleasă” pe sprânceană, cum se spune, mai poate reflecta asupra acestei convingeri.
