Chiar dacă nu ne mai mirăm de nimic, fiindcă suntem în continuu… progres, cum ar suna un vers de-al lui Marin Sorescu, al cărui nume încă reverberează prin aceste locuri, ştirea de ieri cu doi profesori din Buzău –concubini- care conduceau o reţea de traficanţi de droguri, în localitate, este nu atât descumpănitoare, cât devastatoare. El în vârstă de 34 de ani, profesor de economie, comerţ, calitatea produselor şi serviciilor la două licee, unul din Buzău, altul din Pătârlagele, iar ea –partenera- ceva mai în vârstă (38 de ani) avea normă didactică la Liceul pentru deficienţi de auz, tot din Buzău. Aşadar, două cadre didactice, tinere, care potrivit anchetei procurorilor DIICOT, cel puţin în faza actuală a cercetărilor, n-ar fi traficat droguri în cadrul liceelor la care profesau. Dar cine mai poate stabili cu exactitate asta? Percheziţiile de ieri 26 septembrie a.c. desfăşurate de DIICOT, cu scopul de a obţine probe despre activităţile ilegale a grupurilor de criminalitate organizată, pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor implicate, intră în aria de competenţă a entităţii menţionate. Le putem considera chiar acţiuni operative de rutină, deloc nefireşti, deloc lipsite de rezultate, unele spectaculoase, menite cel puţin să inhibe, să bage frica în oase, cum se spune, deşi destructurarea grupurilor infracţionale specializate în traficul de droguri, de persoane şi de minori, exploatarea persoanelor vulnerabile, pornografia infantilă, traficul de migranţi şi criminalitatea informatică, constituie ţinte imperative în războiul cu traficanţii. Un profesor de engleză din judeţul Buzău, care preda la trei şcoli generale, cultivase cannabis într-o seră în scopul comercializării drogului de risc ridicat. Te cutremuri la cât mister întunecat şi greţos se mai ascunde în fiinţa omenească. Cu gradul ei de neomenie şi josnicie încă în vigoare. Să nu înţelegi nimic din atâtea îngrijorări, din atâtea semne de exclamaţie zadarnice, din atâtea spaime, e un semn rău. Dacă lucrurile, sau cum le zice, au ajuns aici, ca dascăli din licee ale ţării să se îndeletnicească cu traficul de droguri e ceva de neimaginat. Cert este un lucru: unităţile de învăţământ au ajuns zone de interes pentru traficanţi, minorii fiind cei mai vulnerabili şi când dependenţa se instalează în adolescenţă, se ajunge obligatoriu la probleme majore. Şi atunci plânsul devine duşmanul înţelegerii.
