Responsabili militari ucraineni şi ruşi s-au întâlnit, ieri, la nord de Doneţk, în prezenţa reprezentanţilor OSCE, pentru definirea conturului „zonei tampon” din care trebuie retrase artileria şi materialul greu de luptă, în cadrul acordului de încetare a focului în estul Ucrainei. La reuniunea de la Minsk din 19 septembrie a.c., Ucraina, Rusia, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) conveniseră asupra creării zonei tampon pe o întindere de 30 de km, destinată încetării focului. Lucrurile nu sunt deloc clare, dar devine tot mai limpede că părţile implicate pregătesc o ieşire din conflict care să fie cât mai avantajoasă sau, respectiv, cât mai puţin dezavantajoasă. Nici îngheţarea conflictului, nici federalizarea Ucrainei, urmată pe termen lung de divizarea ţării, nu sunt soluţii favorabile Kievului. Dar nici Moscovei – oarecum paradoxal şi împotriva cotei de popularitate de acum a lui Vladimir Putin – care va suporta costul sancţiunilor economice din partea UE, dar şi pe cel al susţinerii cât mai consistente a separatiştilor, dintr-o regiune altminteri industrializată, dar afectată economic. Rusia a ameninţat cu oprirea livrării de gaze spre Europa, chiar înaintea deschiderii negocierilor de ieri, de la Berlin, dintre ucraineni, ruşi şi europeni, pe fondul conflictului dintre Kiev şi separatiştii proruşi. Reuniunea de la Berlin era menită să rezolve într-un fel contenciosul asupra preţului la gaze şi garantarea livrărilor către UE. Preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, estimase, joi, că războiul s-a terminat, dar Kievul se împiedică de intransigenţa rebelilor, care refuză soluţii politice, inclusiv un statut special, adică o autonomie cât mai mare pentru fieful lor, cu condiţia rămânerii în componenţa Ucrainei. La New York, miniştrii de Externe ai celor şapte ţări cele mai dezvoltate, G7, s-au întâlnit cu şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, pentru a cere rusiei respectarea angajamentelor de încetare a focului, conform acordului de la Minsk, şi suveranitatea Ucrainei. Cerinţa lor imperativă a fost asortată cu un nou val de sancţiuni împotriva Moscovei. În orele următoare, conflictul gazier a monopolizat atenţia. În iunie, Gazprom a oprit livrările de gaze către Ucraina, după ce Kievul a refuzat creşterea preţului, în contextul crizei dintre cele două ţări. Datoria ucraineană se ridică la 3,5 miliarde dolari. Bruxelles-ul a propus un compromis, astfel încât Ucraina să plătească pentru gaze 385 dolari/1.000 mc iarna şi 325 dolari/1.000 mc vara. Gazprom a respins oferta, oferind preţuri de 485,5 dolari pentru Kiev, faţă de 268,5 dolari cât plătea fostul regim ucrainean. O discuţie tensionată s-a iscat şi pe seama „fluxului invers”, acesta nefiind în conformitate cu contractele comerciale. Operatorul reţelei ungare de gaz, FGSZ, a anunţat, joi, că a suspendat pe termen nelimitat livrările de gaze către Ucraina, din motive tehnice, măsură „neaşteptată şi inexplicabilă” potrivit grupului public ucrainean Naftogaz. În acest context, singura linişte vine deocamdată din estul Ucrainei, unde luptele au mai scăzut în intensitate, deşi se mai fac resimţite schimburi de focuri. 3.200 de civili şi militari şi-au pierdut viaţa în confruntări, din luna aprilie până în prezent, potrivit ONU. Preşedintele ucrainean a ordonat închiderea frontierelor cu Rusia, potrivit unui înalt responsabil al serviciului de securitate ucrainean, „pentru a preveni penetrarea agenţilor subversivi străini pe teritoriul ţării”, inclusiv pentru a stopa fluxul de arme.
