Triumful personal al Angelei Merkel, singurul lider european care a recâştigat alegerile legislative, pentru a treia oară, în pofida crizei euro, şi încă la un scor superior, cu aproape 8 puncte procentuale în plus faţă de 2009, nu a fost suficient, fiind ratată obţinerea majorităţii absolute. Şi a găsi un partener de coaliţie, fiindcă este „dificil a guverna cu o majoritate scurtă de unu – două voturi”, nu se anunţă o treabă uşoară. Este chiar o aventură. Pentru CDU încep lungile săptămâni de negocieri intense. Exceptând radicalii de stânga, Die Linke, prezenţi în Bundestag, CDU va discuta atât cu SPD, cât şi cu Verzii. Asta se ştie. Reînnoirea alianţei cu liberalii (FDP) este exclusă, din moment ce aceştia, pentru prima dată după război, nu au mai realizat pragul de 5% necesar accederii în Bundestag. Verzii au suferit unul din marile eşecuri din istoria lor, în urma unor campanii electorale dezastruoase, în care au susţinut intenţia de creştere a taxelor ecologice. Şi asta după ce, în 2011, în urma exploziei nucleare de la Fukushima, atinseseră 25%. Marţi, omul forte al campaniei electorale, Jurgen Trittin (59 de ani), preşedinte al grupului parlamentar şi veritabil patron al partidului, a demisionat, alături de alţi doi lideri. SPD şi CDU se cunosc bine: au mai practicat coabitarea între 2004 şi 2009, şi niciodată Angela Merkel nu a vorbit de rău, în public, „marea coaliţie”. Împreună ar dispune de o majoritate confortabilă, de 503 locuri dintr-un total de 630, (311 – CDU, 199 – SPD). Această coaliţie i-ar permite Angelei Merkel să îmblânzească Bundesrat-ul, a doua Cameră a parlamentului, reprezentată de landuri, dar controlată de SPD, din iulie 2010. În fine, în grupul conservator se mai speră că participarea social-democraţilor la coaliţie ar permite apropierea de preşedintele francez, Fracoise Hollande, şi, totodată, relansarea dosarului integrării europene. Pentru Angela Merkel, preţul plătit va fi ridicat. SPD nu are nici un interes să se lanseze într-o aventură, colaborând cu popularul cancelar. „Angela Merkel”, notează deputatul verde Kerstin Muller, „dispreţuieşte total partenerul de coaliţie. Helmut Kohl punea partenerul său înainte, asigurându-se de profit din munca în comun. Cu Angela Merkel nimic nu e la fel, ea a tras pătura şi a recoltat singură fructele”. FDP a avut o experienţă amară, tot ca SPD, după colaborarea dintre 2005 şi 2009. În plan electoral, social-democraţii nu s-au recuperat, în urma episodului socio-liberal al perioadei Schroder (1998-2005), urmat de participarea la o guvernare cu CDU. Peer Steinbruck, fost ministru de Finanţe al Angelei Merkel, a exclus participarea sa personală la un guvern de mare coaliţie, dar negociază cu cancelarul. Instituirea unui salariu minim, a unei taxe pe tranzacţiile financiare şi creşterea impozitelor pe marile venituri se vor afla în centrul negocierilor. Cealaltă opţiune, puţin probabilă, o reprezintă Verzii. Jurgen Trittin s-a grăbit să-l felicite pe cancelar, duminică seară, dar negocierile ar fi foarte delicate, a recunoscut Volker Kauder, şef al grupului parlamentar CDU, apropiat al cancelarului şi reprezentant al aripii drepte a partidului. Din cauza concepţiei infantile în politică a Verzilor şi „a orgiei fiscale”, dialogul nu se va purta sub cele mai bune auspicii. Verzii au propus instituirea unei zile din săptămână fără carne la cantinele şcolare. Angela Merkel se va ocupa de CSU-ul bavarez, care a câştigat recent alegerile regionale în Bavaria. Preşedinta grupului CSU, în parlamentul bavarez, Gerda Hasselfeldt, i-a cerut Angelei Merkel o taxă pe autostradă aplicabilă doar străinilor care traversează Germania. O exigenţă incompatibilă cu dreptul european, care ar putea obliga CDU la cedarea, în viitorul guvern, a unui post sau două suplimentare aliatului bavarez.
