N-a entuziasmat pe nimeni recentul congres al PSD, ţinut în condiţiile cunoscute, cu circa 20 de participanţi, respectând distanţa fizică şi purtarea măştii, prezenţi în sala Parlamentului, şi restul delegaţilor, în reşedinţele de judeţe, pentru a vota online şi a urmări transmisia video. Congresul atipic, „succint” cum a fost denumit, nu mai putea fi amânat sine-die, dintr-o serie de motive explicite, şi conducerea interimară a acestui partid avea nevoie imperioasă de legitimitatea de circumstanţă. Despre proiectul politic lansat s-au spus destule lucriri, unele maliţioase, altele… cumsecade. Mobilizarea într-o atitudine constructivă, dacă se poate senină, oricum lucrurile nu sunt simple, a fost parţial sau tangenţial atinsă, deşi debarasaţi de angoase se poate găsi, prin câteva corecţii necesare, calea spre redefinirea identităţii ideologice, prizată la valorile social-democraţiei europene. Trecem peste faptul că însăşi social-democraţia europeană nu este momentan viguroasă pe cât s-ar dori. O altă opţiune strategică şi nu doar ambiguitate tactică ar putea conferi un plus de vigoare politică PSD-ului. Problema protagoniştilor este doar o diversiune. Şi numele sunt importante fireşte, fiindcă nu orcine poate fi stindardtul social-democraţiei autohtone. Problema diferenţierii partidelor pe scena politică nu este doar în sensul comunicării, ci şi al practicii politice, alminteri esenţială. Fiindcă nu poţi folosi gramatica politică a partidelor de dreapta, pentru a exprima idei de stânga. Pe de altă parte, momentul ales pentru ţinerea obligatorie a Congresului PSD n-a fost deloc unul „roz”. În perioada recentă partidul pierduse două rânduri de alegeri (europarlamentare şi prezidenţiale) şi peste puţine zile vor veni alegerile locale, test serios, chiar decisiv, în perspectiva alegerilor parlamentare. În măsura în care etalonul de apreciere al oamenilor din partid, referirea vizând valori politice umane, morale, profesionale, de caracter, desemnaţi pe listele de consilieri sau pentru funcţia de primar va fi validată de alegători atunci va fi bifat un prim punct al dezideratelor propuse. Şi clarificarea unei noi conduite politice va deveni realmente posibilă. Nu trebuie însă ocultată, deşi mulţi se prefac că nu au cunoştinţă, campania de-a dreptul indecentă, dar şi periculoasă pentru democraţie, de demonizare a PSD, la care face referire chiar politologul Alina Mungiu Pipidi, profesor la Hartie School, Universitatea de Guvernanţă din Berlin, preşedinte onorific al Societăţii Academice din România (SAR), care într-un editorial publicat pe site-ul „România Curată”, vorbeşte, în cunoştinţă de cauză, despre articole comandate în presa internaţională împotriva PSD, plecat de 9 luni de la putere, şi care „în mod halucinant este acuzat de proasta gestionare a actualei situaţii din pandemie”. Opoziţia din România e prezentată ca fiind necesarmente vândută ruşilor, când nu lui Soros. Alina Mungiu Pipidi ştie ce vorbeşte, nu se hazardează în raţionamente gratuite lipsite de fundament. Şi, în raţionamentul său corect, evidenţiază pericolul mortal pentru democraţie, a ceea ce se întâmplă. Se întreabă totuşi retoric: ce sens mai au alegerile în ţara noastră, dacă însuşi preşedintele Klaus Iohannis are ca program politic public „România fără PSD”. Un sfat al Alinei Mungiu: „Votaţi ca puterea să fie echilibrată în România, să nu existe un partid, care fiindcă are resursele materiale şi dosarele de şantaj ale serviciilor, îşi transferă toţi primarii”. Merită reflectat. Revenim: PSD trebuie să-şi regăsească în dimensiunea corectă calitatea fundamentală fără de care nu se poate face politică: însufleţirea. Chiar în actuala campanie electorală. Şi liderii săi actuali asta trebuie să propage.
