Social-democraţii în dificultate!

Reuniunea de urgenţă –în CExN- a social-democraţilor, de ieri după-amiază, a fost una menită să analizeze virajul de ultimă oră al Biroului Permanent Central al ALDE, tentat a se rupe din coaliţia de guvernare, pentru un parteneriat, deloc dădător de speranţe, cu Pro România, lui Victor Ponta. În dimineaţa zilei de ieri, liderii PSD şi ALDE discutaseră inoperant, la Palatul Victoria, conform veştilor care au răzbit în spaţiul public. Ce vrea Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului şi liderul ALDE, nu este o noutate: a dorit iniţial ca PSD să nu aibă candidat propriu la prezidenţiale şi să-l susţină pe el, deşi aşa ceva nu era prevăzut în protocolul de colaborare. N-a spus-o niciodată răspicat, dar semnalele a avut cine să le lanseze. A venit apoi cu ideea restructurării Guvernului, reducerea numărului de ministere, apreciind guvernarea ca potenţial impotentă. Ademenit de cântecul de sirenă al lui Victor Ponta, a vrut să-i aducă la guvernare pe frondiştii dezertori, deşi acesta din urmă, nu cu multă vreme, criticase din toţi boşogii pe Liviu Dragnea, dar şi partidul condus de acesta. Fisurile în coaliţia de guvernare, de înţeles până la un punct, s-au lărgit treptat, devenind ameninţătoare. Retragerea candidaturii lui Călin Popescu Tăriceanu, în favoarea lui Mircea Diaconu, care nu va renunţa la statutul de independent, şi nu se va reînregimenta politic, urmând a fi susţinut de ALDE şi Pro România, încă n-a fost anunţată, însă mulţi o dau ca posibilă. Lucrarea pregătită de Victor Ponta lui Călin Popescu Tăriceanu este una interesantă, subtilă, şi aparţine unui sistem care nu lucrează după ureche. Jocul duplicitar al lui Călin Popescu Tăriceanu s-ar putea dovedi fatal pentru acesta. Cum a putut un politician hârşit să plece urechile la cel care se numeşte Victor Ponta, îmbârligător politic fără scrupule, obsedat să işi plătească poliţe personale, este de neînţeles. Orice demers de această factură se analizează, câştigurile disociindu-se de pierderi. Formaţiunea condusă de Călin Popescu Tăriceanu are în cabinetul Viorica Dăncile patru miniştrii, dintre care unul la externe, de puţină vreme, are prefecţi, sub-prefecţi, secretari de stat, şefi la serviciile deconcentrate. El însuşi este preşedintele Senatului, cunoscut de întreg electoratul ţării, dar cu o cotă de încredere sub 30%. Partidul său nu are structuri solide în teritoriu, care să susţină imaginea liderului său. După ruperea coaliţiei PSD-ALDE, Victor Ponta i-a înştiinţat pe liderii ALDE că va trece la noi racolări din PSD. În acest moment ALDE are 19 deputaţi şi 12 senatori, iar grupul Pro România 23 de deputaţi. O moţiune de cenzură este dată ca posibilă, deşi PNL susţine varianta alegerilor anticipate, care ar putea fi organizate, concomitent, cu alegerile locale. Ce omite însă Călin Popescu Tăriceanu, făcând pasul la destrămarea coaliţiei este un lucru esenţial, ce nu poate rămâne fără consecinţe din unghi electoral: responsabilitatea guvernării. De care părea animat la un moment dat. Şi chiar o clama. În acelaşi timp Călin Popescu Tăriceanu şi-ar putea aminti că în 2007, după ruperea coaliţiei cu ex PD-ul de atunci, a fost susţinut la guvernare de social-democraţi. În politică nu funcţionează astfel de criterii cu izul lor moral. Şi totuşi cât de fezabile pot fi calculele politice ale liderului ALDE? Greu de spus. Dar „laboratorul” ALDE are propriile eveluări. Decizia nu e uşoară, ci grea şi controversată. Şi mai ales cu consecinţe.