Conform celui mai recent sondaj al Rating Group, preşedintele ucrainian Volodimir Zelenski vine pe locul patru, cu un rating de încredere de 59%, potrivit Kiyv Independent. Kiril Budanov are o cotă de încredere de 62%, Valery Zalujny care este ambasadorul Ucrainei în Regatul Unit se află în pole-position cu 70%, iar Mihail Fedorov, demisul ministru al Apărării, a urcat de la 35% la 65%. Cu tinereţea sa, făgăduinţele de a rupe orice legătură cu vechea şi corupta instituţie politică, dar şi acreditările reformiste, Fedorov se poziţionează efectiv drept „Zelenski 2.0”. A decis să nu dea înapoi, refuzând ofertele alternative, şi a intrat „în cărţi”, cum se spune, considerat fiind un reformator de succes, dar şi părintele războiului cu drone. În pierdere de procente este şi Kiril Budanov, şeful de cabinet al lui Zelenski, iar ceea ce năzuieşte, orice aspiraţie de mărire, este mai degrabă împotriva sa, decât în favoarea sa, conform Kiyv Independent. Nu este prea clar dacă Fedorov va rămâne „pe val” şi viitorul său politic va depinde de alăturarea sa opoziţiei, relăturarea echipei lui Zelenski sau abandonând politica pentru afaceri. Cum nimeni nu ştie, când vor avea loc alegerile şi Zelenski însuşi le amână sine-die, cât va putea, totul rămânând condiţionat de un armistiţiu, altele sunt grijile cotidiene. Oficiali americani şi ucrainieni ar fi declarat pentru Kiyv Independent că succesul tot mai mare al atacurilor la distanţă ale Ucrainei şi dinamica „schimbătoare” a războiului ar putea crea condiţii pentru un efort diplomatic reînnoit. Zelenski şi preşedintele SUA, Donald Trump, s-ar putea întâlni mâine, posibil în marja funeraliilor senatorului republican Lindsey Graham programate pe 28 iulie. Ruşii văd în poziţia americană o dualitate deplină, adică pe de-o parte furnizează arme Ucrainei via NATO, pe de altă parte îşi exprimă sincer dorinţa de a contribui la realizarea păcii. Să mai adăugăm un detaliu necesar: Zelenski controlează SBU, Banca Naţională, verticala regională şi mai are încă, mai mult sau mai puţin, o susţinere în Rada. Cu toate acestea cedează cu uşurinţă cerinţelor „Maidanelor de carton”, cum sunt numite, mai nou, formele de protest bine orchestrate. Pe site-ul ministerului rus al afacerilor de externe, Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse într-un articol recent a declarat că Moscova nu va accepta negocieri bazate pe cerinţele formulate de lideri europeni şi de Zelenski la întâlnirea lor de la Londra din 7 iunie. Moscova nu consideră, din păcate, Europa un mediator neutru, ci o parte a conflictului, interesată doar de înfrângerea Rusiei. Ministerul rus de Externe a precizat că articolul a fost scris la cererea ziarului Politico, care ulterior a refuzat să publice articolul respectiv. Ca o paranteză, premierul italian Giorgia Meloni consideră că negocierile cu Rusia ar trebui conduse de ţările de mijloc ale UE, punct de vedere la care se aliniază şi premierul polonez Donald Tusk. Moscova, simplificând lucrurile, consideră o decizie responsabilă doar retragerea trupelor ucrainiene din Donbas, acolo unde acestea se mai află. Ceea ce Kievul refuză. Cât are sprijinul Occidentului, Ucraina poate încă lupta. Iar premierul britanic, Andy Burnham, abia instalat, a promis sprijin continuu pentru Kiev, anunţând chiar transfer de tehnologie de război electronic. La care se adaugă alte forme de ajutor. O linie a frontului s-a mutat mai nou în portul… Odessa de la Marea Neagră. Şi nu numai Odessa. Armata ucrainiană atacă în adâncime, ţinte pe teritoriul rusesc, ruşii fac ceea ce vedem, mai nou, la Marea Neagră. Formele de protest ale Bucureştiului par un gângurit, şi nimic mai mult.
