De regulă, spuneau odinioară, practicienii recunoscuţi ai agriculturii doljene, de care nu s-a dus lipsă niciodată, dacă nu plouă 10 zile, prin părţile locului, se instalează seceta. Sistemele de irigaţii amenajate prin mari eforturi financiare, concepute pentru a distribui „apa la comandă” pe mari suprafeţe cultivate, distruse sau vandalizate în anii 90, reabilitate ulterior, şi doar parţial în funcţiune, întâmpină acum dificultăţi de altă natură, am spune fără precedent sau oricum rar confruntate: prizele de la Dunăre (Dăbuleni, Nedeia, Măceşu, Cetate) nu mai transmit apa pe canalele magistrale, întrucât debitul fluviului, la intrarea în ţară (de la 2400 metri cubi pe secundă măsoară acum doar 1900 metri cubi). Ieri se consemna o scădere de încă 5 cm, în ultimele 24 de ore, a nivelului Dunării, augmentându-se o îngrijorare şi aşa de proporţii. În context –căpitănia Bechet-, a anunţat că feribotul ce deserveşte linia Oreahovo-Bechet îşi încetează activitatea şi informaţia va fi actualizată, în funcţie doar de modificarea nivelului actual al Dunării. Fireşte nu e prima dată când ne confruntăm cu o caniculă devastatoare în luna lui Cuptor, dar rareori nivelul Dunării a fost atât de scăzut şi şenalul său, mult depărtat de malul românesc. Despre cursul râurilor şi pârâurilor interioare nu se poate spune decât că debitul acestora s-a redus îngrijorător. Un cumul de factori aşadar care întreţin o nelinişte de proporţii. Zilele trecute ministrul de resort Petre Daea s-a aflat în Dolj, la punctele cheie ale sistemelor de irigaţii, pentru a vedea ce se mai poate întreprinde. A rămas şi el uimit de cele văzute. Şi de aici începe o altă discuţie. Luni 25 iulie a.c. s-a întâlnit cu ministrul Fondurilor europene (după ce mai deţinuse funcţia respectivă în perioada 4 noiembrie 2019 – 23 decembrie 2020), Marcel Baloş, pentru a discuta modalităţile prin care investiţiile în irigaţii mai pot fi cuprinse în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), de altfel o temă mai veche, mult clamată, dar inoperant, pe vremea elaborării, altminteri defectuoasă, a respectivului plan, gestionată de ministrul userist Cristian Ghinea. În opinia ministrului Fondurilor europene, Petre Daea nu poate scăpa de „mentalitatea anilor 50”, în modul în care gândeşte sistemul naţional de irigaţii. Pentru minima sa cultură generală, ministrul Marcel Baloş putea afla că în anii la care se referă, nu irigaţiile erau calul de bătaie al comuniştilor, că la ei se face referire, iar când s-a trecut la materializarea lor, s-a făcut parţial, cu fonduri ale Băncii Mondiale, în Dolj execuţia fiind încredinţată unor firme engleze. Ca un fapt deloc divers, în 1979, Robert McNamara, ca director al Băncii Mondiale (1968-1981) după ce fusese secretar de stat al Apărării (1961-1968) a vizitat SCDCPN Dăbuleni, arătându-se surprins de ceea ce vedea, făcând similitudini cu ceea ce exista în California. Am dat un exemplu, poate elocvent, de amatorismul în materie de irigaţii al ministrului Marcel Boloş, care nu are habar de ceea ce vrea: nu exclude posibilitatea introducerii unui program modern de irigaţii în PNRR, dar doar atunci când acesta va avea prevăzut consumuri minime de energie şi apă. Asta ştia cu siguranţă şi Petre Daea, care în schimb a văzut „pârjolul” provocat de caniculă în multe zone ale ţării, bătând la pas parcele cu culturi agricole de toamnă de acum compromise, ce afectează securitatea alimentară. Sistemele actuale de irigaţii, existente în România, se regăsesc şi în alte ţări din spaţiul UE, şi fireşte, dezideratul unor consumuri specifice reduse de curent electric şi apă, îl împărtăşeşte toată lumea. Într-un moment în care resursa de apă se împuţinează îngrijorător.
