Fie că ne place, fie că ne displace – uneori pentru lipsa de cordialitate – patrulele Poliţiei Locale pot fi zărite, cotidian, nu doar în centrul urbei sau în marile parcuri ale acesteia, ci şi în apropierea unităţilor de învăţământ, sanitare, în pieţe, târguri, cimitire, locuri publice, aflate în proprietatea sau administrarea Primăriei Craiova, zone stabilite prin planul de ordine şi siguranţă publică. S-ar putea să fie zărite, mai rar, în cartierele periferice. E o părere. Oricum, Poliţia Locală este o realitate de netăgăduit în peisajul Craiovei şi îşi exercită, în temeiul Legii nr. 155/2010, cu modificările ulterioare, competenţele într-o serie de domenii: ordinea şi liniştea publică, circulaţia pe arterele principale, disciplina în construcţii şi afişajul stradal, protecţia mediului, activităţile comerciale, evidenţa persoanelor şi alte domenii stabilite prin lege. În interesul comunităţii locale, exclusiv pe baza şi în executarea legii menţionate, precum şi a actelor autorităţii deliberative şi ale celei executive ale administraţiei publice locale, Poliţia Locală cooperează cu structurile competente ale Poliţiei Române sau ale Jandarmeriei, conform protocoalelor încheiate, atunci când identifică situaţii ce excedează atribuţiilor exprese, cu care este învestită prin legea specială. De altfel, competenţele Poliţiei Locale sunt detaliate şi Octavian Mateescu, directorul acestei entităţi, ne asigură că, într-o „tură”, lucrează pe puţin 30 de poliţişti, în formaţiuni distincte (14-15 patrule), iar în tura a treia acţionează un număr de 14-16 poliţişti (7-8 patrule). La aceştia, mai trebuie adăugate echipajele care participă, zilnic, la fluidizarea circulaţiei. Aşadar, efective notabile. Numărul angajaţilor din Poliţia Locală depăşeşte 300. De ce trebuie adus în discuţie acum aportul Poliţiei Locale, în bună parte finanţată de la bugetul local, la menţinerea ordinii şi siguranţei publice? Fiindcă aceasta este însăşi raţiunea înfiinţării ei. Şi, în anii din urmă, deşi provine din ceea ce am numit „gardienii publici”, lucrurile s-au schimbat simţitor. În bine. Discuţiile febrile, din ultimele zile, au atins subfinanţarea MAI, deficitul structural din Poliţia Română, evaluat la 4.000 de poliţişti, de premierul Mihail Tudose, şi la …20.000 de oameni de liderul sindicatului SNPCC, Dumitru Coarnă, într-un interviu pentru „Cotidianul”. Nu comentăm părerile – destul de excentrice – ale intervievatului amintit. Deşi, pe alocuri, are dreptate, mai ales în referirile la disponibilizările nefericite din 2011 şi când afirmă că „dacă nu ai siguranţă publică, nu poţi să asiguri nici sănătatea”. Dar, în opinia sa, „guvernul nu are ca prioritate siguranţa cetăţeanului”. Şi afirmaţia este hazardată. Faptul că ocultează, premeditat, existenţa Poliţiei Locale, cu rostul său, şi aceasta consumând bani publici, nu înseamnă altceva decât o marginalizare, de-a dreptul ilogică. Nici Jandarmeria nu este evaluată corespunzător deşi, slavă Domnului, are o activitate mai mult decât robustă. Costi Rogozanu, un bun jurnalist, citează în articolul său „România poliţistă”, un text mai vechi apărut în „Ziarul Financiar”, conform căruia unul din cinci bugetari lucrează la Interne, Servicii sau Apărare. Cei 260.000 de bugetari consumă 4 miliarde euro, anual, adică 40% din cheltuielile cu salariile în sistemul public. Nu excludem ca aceste cifre să aibă coeficientul lor de eroare. Dar cazul tragic al unui poliţist, ucis bestial în gara Burdujeni, din Suceava, nu poate fi folosit indecent, ca punct de plecare cu angajările, etc. Eurostat ne atenţionează, de altfel, că momentan cheltuim, ca procent PIB, foarte mult cu poliţia. Neluarea în calcul a existenţei poliţiştilor locali atrage, automat, şi desconsiderarea, totalmente nedreaptă, a activităţii acestora. Consistentă sau mai puţin consistentă. Totuşi, orice discuţie, serioasă, nu poate face abstracţie de aportul Poliţiei Locale, în asigurarea liniştei şi ordinii publice. Şi la Craiova, şi în celelalte mari municipii din ţară.
