Un masiv vot anti-austeritate. Şi nu doar atât

E învolburată şi, nu rareori, confuză orice dezbatere „anti” şi „pro” Traian Băsescu privind suspendarea acestuia. Invitaţia la anti-vot este de-a dreptul cinică şi, în egală măsură, anti-democrată, fiindcă se pleacă de la premise realmente greşite. În fond, dincolo de toate argumentele cu iz constituţional sau fără aşa ceva, deşi CCR a dat „undă verde” referendumului, în discuţie ar fi următoarea întrebare: USL cere sprijinul poporului sau invers? Masa critică a nemulţumirilor sociale, de care nu se poate face abstracţie, nu datează de la instalarea guvernului USL, condus de Victor Ponta, care, în scurt răgaz de timp, a mai pus câte o compresă pensionarilor, înfundaţi în mâlul înşelător al resemnării, şi a promis o slăbire a chingilor austerităţii, deşi e greu, la anemica stare a economiei, zdruncinată şi prin seceta devastatoare, care încurcă şi mai mult lucrurile. La care se adaugă îngrijorarea pieţelor financiare. Masa critică, aşadar, s-a acumulat în timp, aidoma unui bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte de pe un povârniş abrupt. Antipopular, de-a dreptul, a devenit Traian Băsescu nu atât prin răfuielile, altminteri iraţionale cu Victor Ponta şi Crin Antonescu, ci în momentul în care a anunţat, sentenţios, de la Palatul Cotroceni, ansamblul măsurilor de austeritate, înainte ca acestea să fie anunţate de Guvern, prin asumarea răspunderii, care au înnebunit de-a dreptul largi categorii sociale. Pentru care speranţele păreau ramolite, speriate şi ele de atâta scurtime existenţială. Cârtitorii din iarnă amuţiseră şi ei, conştienţi că răzvrătirea nu îţi umple nici buzunarul, nici burta. Imixtiunea lui traian Băsescu, asumată în competenţele Palatului Victoria, prin uzurparea rolului premierului, de netăgăduit, a fost reţinută inclusiv de CCR. Cum prăpastia dintre preşedintele suspendat şi popor s-a adâncit continuu, răbdarea nemulţumiţilor, fără plasă de siguranţă, a atins osul şi am ajuns la referendum. Unul întors pe toate feţele. Balivernele proiectil cu lovitura de stat „dată de Parlament”, prezumţia de fraudare consistentă, spoveditul, prin scenarişti şi regizori ai piesei, la Bruxelles, îndemnul la boicot, totul se circumscrie tentativei de manipulare, lipsită de orice subtilitate. Tot vehiculând cifre, planuri macro de stabilitate economică şi raţionalizări de tot felul, s-a uitat de oameni. Care nu au mai contat. Aici este eroarea fundamentală care sufocă toate încălcările, mai mult sau mai puţin grave ale Constituţiei, de către Traian Băsescu. Oamenii, fiindcă în folosul lor se guvernează. Dacă mai adăugăm şi desfrâul unor lideri marcanţi ai PDL, în gestionarea banului public, este simplu să ne imaginăm şi iritarea populaţiei. O consolare palidă este aceea că nu doar în România s-a întâmplat aşa ceva. Nu mai facem analogie cu ceea ce s-a întâmplat în Spania, unde nici acum situaţia alarmantă a economiei nu îngăduie ieşirea din instabilitate. Austeritatea guvernului de centru-dreapta, condus de Mariano Rajoy, s-a dovedit un eşec, devenind o sursă de îngrijorare pentru pieţe. Bine nu stau lucrurile nici în Germania. Veit Swoboda, reprezentantul aripei stângi a Partidului Social Democrat German, secretarul general al Forumului Democratic Linke 21 (Forum DL 21), la întâlnirea cu omologii socialişti de la Paris, a criticat pactul bugetar şi politica cancelarului german, Angela Merkel, mai ales după ce agenţia Moody’s a degradat, deunăzi, nota germană. Se vorbeşte, deja, de eşecul soluţiei Merkel, de diagnosticul greşit la care a prescris un tratament greşit în cadrul UE. Şi nu ar fi deloc exclus ca, anul viitor, la alegerile legislative, să plătească şi domnia sa. Referendumul de duminică, 29 iulie a.c., nu se calchiază în substanţa nemulţumirilor sociale, cu cel de acum 5 ani, când economia, după expresia premierului de atunci, chiar „duduia”. Are o cu totul altă încărcătură psihică şi verdictul îl va da, cum se spune, poporul, care va veni la vot.