Liderul AUR, George Simion, se consideră pe val, potrivit sondajelor de opinie şi se străduie, la nivel discursiv, excluzând anumite excentricităţi, să-şi conserve, ceea ce a acumulat şi dacă se poate să sporească zestrea actuală. Până aici totul este în regulă. Atacul său la Marcel Ciolacu, după discursul acestuia, la şedinţa festivă de preluare a mandatului de prim-ministru, conform căruia ar încerca „să fure” electoratul AUR, pare mai greu de înţeles, dacă nu chiar o năstruşnicie. Chiar şi sensul „figurat” al verbului „a fura” pare anacronic, preferabili fiind alţi termeni. Că discursul actualului premier a avut, în discursul său, ingrediente de sorginte naţională, discretă vibraţie românească, nu constituie ceva nefiresc, dacă ne reamintim că social-democraţii, într-un trecut apropiat, au avut în rândurile lor tenori de calibru pe acest aliniament, precum Antonie Iorgovan, Adrian Păunescu, Adrian Năstase, Ion Predescu, chiar Nicolae Văcăroiu şi care au mai fost. Mulţi la număr. Chiar dacă tema cardinală a actualei guvernări, cu Marcel Ciolacu premier, este stabilitatea, într-o situaţie atât de complicată cum este cea de la graniţele noastre, actualul lider al social-democraţilor realizează că trebuie să-şi recalibreze discursul politic, în perspectiva marilor confruntări electorale de anul viitor. Şi asta în circumstanţele unei rezonabile coabitări cu liberalii, fapt ce a condus la o aplatizare a multor „denivelări” retorice. Guvernul Ciolacu e unul de tranziţie, oricum o formulă des-ideologizantă, cum spunea recent Adrian Năstase, care ar putea pregăti o coabitare şi după alegerile de anul viitor. Sfătuit probabil de consilierii săi, Marcel Ciolacu simte că trebuie să aibă referiri, cât mai consistente, şi la interesul naţional, simţind că şi Uniunea Europeană are fisurile ei şi noi ne batem pentru interesele altora, în condiţiile în care se dezvoltă o ambianţă suveranistă şi ideea solidarităţii europene, deşi clamată, nu mai este atât de fertilă. Pentru toţi membrii ei. Fronda Austriei, una îndârjită, la intrarea României în Schengen, a fost o probă elocventă. Momentul în care Marcel Ciolacu a preluat conducerea guvernului nu este unul deosebit, de invidiat, şi trebuie să ofere acum, dacă se poate urgent, soluţii şi proiecte cu impact puternic în zona economică, socială, dar nu numai. Liderul AUR George Simion a precizat că electoratul său este unul stabil. Păi dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce se teme că ar putea fii „kidnapat”? Lucrurile sunt oricum mai complicate. Românii cred despre ei că sunt un popor inteligent, mai inteligent decât altele, deşi e riscant de făcut astfel de generalizări. Un electorat poate fi convins, sedus de lideri politici carismatici, care simt nevoile, urgenţele şi le avansează pe agenda publică. Că s-a „luat” de preţurile la alimentele de bază n-a fost ceva insolit, fiindcă situaţia este similară şi în alte ţări (Franţa, Portugalia, Ungaria, ba chiar Anglia) şi rezultatele nu sunt cele dorite. Să revenim la dimensiunea naţională, identificată de liderul AUR, în discursul pomenit al lui Marcel Ciolacu, o sintagmă deloc „proprietate exclusivă” a unui partid. Mai mult ea ar trebui să se regăsească la toate partidele româneşti. Dimensiunea naţională, la care a făcut trimitere Marcel Ciolacu, poate fi un combustibil energizant, dar numai prin rezultate concrete, altminteri ea rămâne, ceea ce e de mai multă vreme, un somnifer.
