În curând va fi instalat un nou guvern. Criza din interiorul PSD pare să se fi stins. Ex-premierul Grindeanu a fost trecut pe dreapta. Unul dintre reproşurile aduse a fost nedezvoltarea relaţiilor economice dintre România şi Rusia, după cum a devoalat Grindeanu. Un mic amănunt: contractul semnat în noiembrie 2016 între ROMARM şi şi compania germană Rheinmetall Defence privind înfiinţarea unei companii mixte, în cadrul căreia să se facă cercetarea, dezvoltarea şi producerea unui nou model de transportor blindat 8X8 arată orientarea clară a României. Producţia, după toate estimările, ar începe în 2019, la întreprinderea Moreni, parte a CN ROMARM. Ulterior, Armata intenţionează achiziţionarea unui prim lot de 272 de unităţi, semnarea contractului fiind planificată până în 30 iunie 2017. O succintă abordare, deloc de neglijat, a problematicii enunţate anterior este făcută de dr.ing. Viorel Lucaci, în rândurile de mai jos, cu un accent pus pe locul şi rolul României în concertul vocilor europene ale economiei.
În fine… important este să fie stabilitate şi o minimă continuitate în procesul de guvernare. Problema este aceea că starea de continuitate nu generează implicit şi o consecvenţă. Cele doua caracteristici sunt independente şi chiar se pot exclude. În ceea ce priveşte relaţiile externe şi ecuaţiile strategice în care ne-am angrenat, ceea ce se cere unui stat – care se vrea a fi perceput ca fiind „cuminte prooccidental” – este consecvenţa, nu obligatoriu continuitatea nuanţelor politice.
Mai mult sau mai puţin oficial, unele dintre reproşurile care i-au fost aduse guvernului Grindeanu erau legate, din câte am înţeles, de subiectul relaţiilor Bucureşti-Moscova. Mai precis, relaţiile economice şi deschiderea României către piaţa rusă, care nu s-ar fi ridicat la aşteptările unora. Probabil că dl. Grindeanu nu ne-a spus tot. Reproşurile au fost, poate, de o cu totul altă nuanţă.
Că „de ce nu au fost consolidate relaţiile economice cu Federaţia Rusă?”. Chiar dacă mass-media de la noi nu au rezonat atât de puternic cu această cauză a „ejectării” premierului Grindeanu (aceea a neafilierii economice faţă de Moscova), totuşi… mediile diplomatice, analitice şi de informaţii occidentale (în special cele de peste Atlantic) nu au rămas complet indiferente la un asemenea subiect. Putem fi siguri că, la scurt timp de la respectivele declaraţii, s-au ridicat multe întrebări (cel puţin întrebări, dacă nu certitudini) vis-a-vis de „seriozitatea strategică” a Bucureştiului. Într-un moment în care am fi putut excela.
Să facem un simplu exerciţiu de imaginaţie intuitivă. Să presupunem că va fi învestit un nou guvern, care va fi de această dată „cuminte” şi „conform” faţă de pretenţiile liderilor stângii româneşti. Atunci, brusc, vom avea o reorientare economică spre Federaţia Rusă? I se va impune o afinitate proestică în detrimentul tendinţelor noastre euroatlantice? Vor exploda investiţiile ruseşti la noi? Oare…? Greu de crezut. Atunci, ce va excela? La urma urmei, pe mine ca cetăţean mă interesează strict bunăstarea şi existenţa unor investiţii masive peste tot în ţară, indiferent de către cine ar fi făcute şi de unde ar veni ele. Dar, când a văzut România aşa ceva după 1990 (cu foarte mici excepţii)!?
Deci… să înţelegem că vom avea un guvern prorus? Poate vom trece şi la ecartamentul de 1524 mm.
Privind lucrurile în ansamblu şi dintr-un cu totul alt punct de vedere… ne putem întreba: Care ar fi problema? Germania de exemplu – a cărei activitate economică este dependentă de gazele naturale ruseşti – are schimburi colosale anuale cu Federaţia Rusă (zeci şi zeci de miliarde de euro). Franţa nu este nici ea departe. Cele doua nave militare de mari dimensiuni de clasă Mistral (pentru asalt amfibiu) comandate de ruşi francezilor înainte de criza din Ucraina şi „oprite la livrare” în urma sancţiunilor economice, se pare că au ajuns tot la ei pe diverse filiere de ofset şi printr-o deviaţie a achiziţiei prin Egipt. Ce ar fi atât de rău ca România să aibă relaţii economice mai strânse cu Federaţia Rusă?
Fiind cu gândul la acele state „nucleu” ale Uniunii, credem că celebra fabulă „Ferma animalelor” se aplică perfect în a noastră „Fermă a naţiunilor” sau „Fermă a statelor” (adică UE). Toate statele sunt egale (între ele). Dar… ulterior „unele state sunt mai egale decât altele”.
