Antrenorul Gigi Mulţescu, 65 de ani, s-a despărţit în deplină tăcere, ceea ce s-ar traduce prin „acordul părţilor”, de CSU Craiova, la sfârşitul campionatului. După numai un an pe banca tehnică. Lăsând echipa calificată pentru Europa League, ceea ce nu e puţin lucru. Deşi s-a poziţionat pe locul 5 (31 p.) în clasamentul Play-off (2 victorii, 3 remize, 5 înfrângeri), se poate vorbi avantajos de strădania depusă. Nu putem scoate din discuţie, ca circumstanţă atenuantă, a rezultatelor obţinute, faptul că echipa Craiovei a fost nevoită, în absenţa unui stadion propriu, să evolueze, în prima parte a campionatului pe „Extensiv” (12 meciuri, 10 victorii, 2 remize), apoi la Drobeta Turnu Severin, şi chiar la… Piteşti. În câteva situaţii, de-a dreptul nu bizare, cât fără precedent, nu s-a ştiut cu exactitate unde se dispută meciul următor de campionat, până în ultimul moment, pe „Municipalul” din Drobeta Turnu Severin evoluând şi ex-divizionara A, Pandurii Târgu-Jiu. Aşa ceva… mai rar. Cu destul tact şi răbdare imensă, reprimându-şi toate ofuscările, chiar şi în faţa presei, Gigi Mulţescu a dus corabia la ţărm. Dacă nu a fost urmărit, în permanenţă, de inspiraţie în alcătuirea echipei, nici nu a avut la dispoziţie, ceea ce îşi dorea, pentru a putea fi sigur de reuşita infuziei cu tineri altminteri talentaţi (Marcovici, 15 ani, Screciu, 16 ani, Bîrzan, 17 ani şi lângă aceştia Vlad, Vlădoiu, Petre, Manea, Burlacu) pe care a făcut-o cu un curaj lăudabil. Decepţionat de atitudinea lui Nuno Rocha, Madson şi Acka, s-a văzut nevoit să renunţe la ei. Având ca obiectiv, în faţa conducerii clubului, aşa cum a mărturisit, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor, calificarea echipei în Play-off, Gigi Mulţescu şi-a onorat făgăduinţa. Să-i spunem aşa. Trece însă uşor, în interviul menţionat, peste necalificarea în finala Cupei României, Craiova fiind „scoasă”, în semifinale, de FC Voluntari, venită din Play-out, o echipă modestă, învinsă în campionatul regulat, pe care şi la miezul nopţii, cu jucătorii sculaţi din somn, trebuia să o învingă. Cum sfârşitul încununează opera, dezamăgirea asta nu are nevoie de comentarii. Suporterii fideli ai Craiovei, care nu au ezitat să se deplaseze sistematic, pentru susţinerea echipei lor, la Drobeta Turnu Severin, meritau indiscutabil mai mult, şi când spunem asta ne referim la sacrificiul jucătorilor, care rămâne discutabil. Deşi fotbalul, cum spunea regretatul Valentin Stănescu („nea Tinel”), inegalabil ca mucalit, „e o jigodie”. Una peste alta, Gigi Mulţescu a făcut treabă bună. L-a revigorat pe Băluţă, convocat la echipa reprezentativă. Nu l-a determinat însă, suficient pe Andrei Ivan, marea promisiune a Craiovei. Are ochi de antrenor, are metodă, stăpâneşte vestiarul, ştie tot despre tainele bunei pregătiri a jocului şi stimulează fotbalul ofensiv. Nu e statornic ca antrenor, dovadă cele 27 de echipe, pe la care a trecut de când a intrat în… meserie. Ceea ce înseamnă că orice proiect al său nu e decât pe termen scurt. Paradoxal, cel mai de temut adversar al său şi al Craiovei, au fost arbitrii, cum şi menţionează. Succesorul său, italianul Devis Mangia, fost selecţioner la U21 Italia, cu care a ajuns în finala Euro 2013 pentru tineret, poate continua, cu creditarea tinerilor, mai ales a celor din zonă. Fiindcă doar spiritul oltenesc – inimitabil -, inoculat echipei, poate readuce, din nou, suporterii în tribune. E o nădejde. Cum e şi cea legată de inaugurarea, cât mai grabnică, a stadionului.
