Centrul-stânga european respiră după alegerile europarlamentare de duminică, nu cum s-ar fi aşteptat liderii PES, care nutreau, îndreptăţit, speranţa înfrângerii popularilor (PPE), majoritari în PE şi deţinători ai preşedinţiei CE şi Consiliului European, deloc nevinovaţi de austeritatea prelungită, criza euro, şomajul în rândul tinerilor, dar şi atâtea bâlbe şi inconsecvenţe, terenul prielnic al ascensiunii euroscepticilor. Oarecum surprinzător, chiar ţări cu premieri social-democraţi – Franţa, Danemarca, Belgia, Austria, Cehia – n-au făcut deloc figura aşteptată, „şocul şi oroarea” venind din Franţa, unde Frontul Naţional, al Marinei Le Pen, s-a clasat pe primul loc. „Berezina” socialiştilor francezi, care de fapt succede dezastrului de la alegerile municipale, rămâne un semnal de alarmă, sugerând traumatismul acestor alegeri. Cotidianul italian „La Repubblica” o citează pe Segolene Royal, care spunea că „lumea întreagă vede cum un francez din patru este violent antieuropean”. În buza verii 2014, noul val al centrului-stânga european este reprezentat de Matteo Renzi şi Victor Ponta, premierii Italiei şi României, doi lideri charismatici şi de aceeaşi vârstă, câştigători detaşaţi ai alegerilor europarlamentare, cu un scor apropiat, apţi să livreze familiei de stânga din PE cel mai mare număr de eurodeputaţi, după confruntări acerbe, fiecare în ţara sa. Fostul primar al Florenţei, actualmente preşedinte al Consiliului de miniştri din Italia, este
considerat de presa din peninsulă un tsunami, victoria sa fiind etichetată ca „extraordinară”. Niciodată, PD-ul italian, partidul lui Renzi, n-a etalat atâta vigoare, titrează presa transalpină. La rândul său, Victor Ponta a obţinut o victorie salutară, eclipsându-şi adversarii, o victorie care îl poziţionează avantajos în faţa lui Martin Schulz, candidat la preşedinţia CE, detaliu de luat în seamă. Paradoxal, adversarul său cel mai insidios s-a dovedit colaboratorul de până mai ieri, Crin Antonescu, comparabil în multe privinţe cu italianul Beppe Grillo, de la Mişcarea 5 Stele, şi unul şi altul demolaţi de europarlamentare. Pe fondul unui recul al social-democraţilor din Franţa, Polonia, Spania, Danemarca, Grecia, Anglia, Germania, Ungaria, Slovacia şi Cehia, victoria înregistrată de Victor Ponta şi Matteo Renzi, cărora li s-ar mai putea adăuga „buna plasare” a social-democraţilor suedezi, portughezi şi lituanieni, simbolizează, pe lângă o bună guvernare,
cu promisiuni consolidate de creştere economică, o rezistenţă la ascensiunea euroscepticilor, o vigoare politică din partea unui tandem care şi-ar putea face auzită vocea cât de curând în Consiliul Europei şi nu numai. Punând speranţa în locul resentimentelor, refuzând anatema ca expresie a fanatismului politic, şi există destui fanatici în lume, şi Matteo Renzi şi Victor Ponta pot potenţa pozitiv, fiecare în felul său, scenele politice din ţările lor şi, bineînţeles, Cabinetele pe care le conduc. Ceea ce nu înseamnă altceva decât un aport consistent la ceea ce se numeşte construcţia Europei.
După toate estimările, PPE (dreapta) a sosit în fruntea scrutinului, cu 212 mandate, faţă de 273 câte a deţinut, eroziune de care socialiştii n-au profitat, acumulând doar 196 de mandate, faţă de 185 deţinute până acum. Dar, ieri după-amiază, ecartul era chiar de 25 de eurodeputaţi, evident, tot după estimări provizorii. Grupul ALDE, cu 71 de mandate, faţă de 83 deţinute în vechiul hemiciclu, cunoaşte un recul. Repetăm, este vorba de primele proiecţii, care dau un avantaj lui Jean Claude Juncker, în faţa lui Martin Schulz, principalii pretentenţi în a-i succeda lui Jose Manuel Barroso la preşedinţia Comisiei Europene. Toate acestea se vor discuta astăzi în Consiliul Europei, aflat încă sub preşedinţia lui Herman Van Rompuy. Adevărata dezbatere abia acum începe. Strategia rămâne confuză şi atât Jean Claude Juncker, cât şi Martin Schulz şi Guy Verhofstadt aşteaptă, fiecare, să joace un rol în cursa pentru preşedinţia Comisiei.
Dar iată rezultatele (care ar mai putea suporta mici corecţii) pe fiecare ţară în parte:
Germania: CDU/CSU- 36% (36 mandate); SPD – 27,5% (27 mandate); Verzii – 10,8% (10 mandate); Die Linke – 7,5% (8 mandate)
Austria: OVP – 36% (5 mandate); SPO – 27% (5 mandate); FPO – 10,8% (4 mandate); Verzii – 7,8% (5 mandate)
Suedia: Partidul Social Democrat – 23,7% (5 mandate); Partidul Adunării Moderate (PPE) – 13% (3 mandate); Partidul Poporului (ALDE) – 9,5% (2 mandate); Partidul Dezvoltării Verzi (ALDE) – 17,1% (4 mandate)
Spania: Partidul Popular (PPE) – 26% (16 mandate); Partidul Socialist (PSOE) – 23% (14 mandate); Stânga Unită – 9,9% (6 mandate); Pademos – 7,9% (5 mandate)
Ungaria: Fidesz (PPE) – 51,4% (12 mandate); Jobbik – 14,68% (3 mandate); Partidul Social Democrat – 10,9% (2 mandate); coaliţia Democratică – 9,7% (2 mandate)
Regatul Unit: UKIP (lider Nigel Farage) – 29,54% (6 mandate); Partidul Conservator – 23,51% (5 mandate); Partidul Laburist – 24,14% (4 mandate); Verzii – 7,58%
Italia: Partidul Democrat – 40,8% (31 mandate); Mişcarea 5 Stele – 21,1% (17 mandate); Forza Italia (PPE) – 16,8% (13 mandate); Liga Nordului – 6,2% (5 mandate)
România: Alianţa PSD-UNPR-PC – 37,6%; PNL – 15%; PDL – 12,23%; Mircea Diaconu – 6,81%; UDMR – 6,3%; PMP – 6,21%
Bulgaria: GERB (centru-dreapta) – 28,6%; BSP (socialiştii) – 19,8%; Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi (DPS) – 14,9%; BBT (Bulgaria Fără Cenzură) – 11,1%; Blocul Reformist – 6,4%
Cipru: Adunarea Democrată (Disy, conservatori) – 37,7%; partidul Progresist al Muncitorilor (AKEL) – 26,9%; Partidul de Centru Dreapta (DIKO) – 10,8%; Mişcarea Social Democrată (EDEK) şi Partidul Verzilor (KOP) – 7,7%
Croaţia: HDZ-HSP (conservatori) – 41,39% (5 mandate); Partidul Social Democrat – 29,79% (4 mandate); Ecologiştii – 9,49% (1 mandat); Liberalii – 6,99% (1 mandat)
Danemarca: Partidul Popular Danez – 26,7% (4 mandate); Partidul Social Democrat – 19,1% (3 mandate)
Finlanda: Partidul Coaliţiei Naţionale (KOK, dreapta) – 22,6% (3 mandate); partidul de Centru (KESK) – 19,7% (3 mandate); Partidul Social Democrat (SDP) – 12,3% (2 mandate); Adevăraţii Finlandezi (PS) – 12,9% (2 mandate); Ecologiştii şi alianţa de Stânga – 9,3% (câte un mandat de fiecare); Partidul Poporului Suedez – 6,7% (1 mandat)
Franţa: Frontul Naţional – 25,65% (23-25 mandate); UMP – 20,67% (18-21 mandate); Partidul Socialist – 13,97% (13 mandate); UDI/Modem – 9,76% (6-8 mandate); Verzii – 8,86% (6 mandate); Frontul de Stânga – 6,23% (4 mandate)
Grecia: Syriza (coaliţia stângii radicale) – 26%; Noua Democraţie – 23%; Zori de Aur – 8-10%; PASOK – 7-9%
Letonia: Partidul Unităţii (Vienotiba) – 31,2%; Partidul Social Democrat Armonia (Saskana) – 13,1%; Alianţa Naţională (Nacionala apvieniba) – 11,7%
Lituania: Partidul Social Democrat – 23% (3 mandate); Partidul Democrat – 17% (3 mandate); Partidul Creştin Democrat – 13,5% (2 mandate); Partidul Liberal Democrat – 11% (2 mandate)
Malta: Partidul Lucrătorilor – 53%; Partidul Naţionalist (PN) – 40%; Verzii – 2,7%
Olanda: Partidul pentru Libertate (PVV) – 12,5% (3 mandate); Partidul Centrist – 15,6% (4 mandate); Partidul Creştin Democrat – 15,2% (4 mandate)
Polonia: Platforma Civică (conservatori) – 32,8%; Partidul eurosceptic Dreptate şi Justiţie – 31,8%; Alianţa Stângii Democratice – 9,6%; Congresul Noii Drepte – 7,2%; Partidul Popular Polonez – 7%
Portugalia: Partidul Socialist – 31,4% (9 mandate); Partidul Social Democrat (centru-dreapta) şi Partidul Conservator (CDS) – 27,7% (6 mandate)
Cehia: ANO – 16,13% (4 mandate); Partidul Social Democrat – 14,17% (4 mandate); Partidul Comunist – 10,98% (3 mandate); partidul de Centru Dreapta (KDU-CSL) – 9,95% (3 mandate); Democrat Civicii (partid eurosceptic) – 7,67% (2 mandate)
Slovacia: Partidul SMER-Social-Democrat (SMER-SDU) – 24% (4 mandate); Partidul Conservator – 13%; Noul Partid Slovac (SNS, asociat Frontului Naţional) – 3,8%
Slovenia: Partidul Democrat Sloven (SDS) – 24,6% (3 mandate); Partidul Populist Sloven (SRS) şi Partidul Creştin Popular (NSI) – 15,2% (2 mandate); Partidul Democrat Sloven (Desus), Social Democraţii (SD) – 9,1%, respectiv 10,6%
Suedia: Partidul Social Democrat (SAP) – 24,7%; Ecologiştii – 15,1%; Partidul Conservator – 13,4%; Extrema Dreaptă – 9,7%
Irlanda: Partidului Republican (Fianna Fail) şi Fine Gail (conservatori) – 22% fiecare; stânga radicală (Sinn Fein) -17%; Partidul Verzilor (Green Party) – 6%
Belgia: N-VA – 16,45% (4 mandate); OPEN VLD – 12,43% (3 mandate); CD&V – 12,28% (2 mandate); PS – 11,06% (3 mandate); MR – 10,39% (3 mandate); SPA – 8,06% (1 mandat)
Luxemburg: Partidul Social Creştin al Poporului (EPP) – 37,7% (3 mandate); ALDE – 14,8% (1 mandat); Partidul Muncitorilor Socialişti (S&D) – 11% (1 mandat); Verzii (G/EFA) – 15% (1 mandat)
