Se spune că mâna marilor antrenori se cunoaşte imediat. Lui Piţi i-au trebuit două zile pentru a transforma Ştiinţa dintr-o echipă care fugea de minge şi pândea contraatactul într-una care confiscă obiectul muncii şi îl plimbă lejer pe anumite trasee. Olăroiu e un discipol al lui Piţurcă. Unul care nu refuză însă pelerinajul printre cămile şi milioanele arabilor. Pe Olăroiu Piţurcă l-a recomandat şi promovat de când fostul jucător al Naţionalului şi Craiovei a trecut pe bancă. Feelingul său a adulmecat înclinaţia pentru antrenorat, dar şi personalitatea lui Olăroiu. După ce şi-a încărcat CV-ul cu semifinala de Cupa UEFA, Olăroiu a decis că este timpul să-şi completeze şi bugetul colectând echipe care invariabil încep cu „Al”. Într-o pauză de lucru în Golf, Oli a dat o fugă până acasă să-şi ajute prietenul Gigi. Obiectivul pe termen foarte scurt: să prindă cupele europene prin intermediul campionatului şi să câştige Cupa. Oli a venit, a antrenat, a câştigat, a plecat. Cel mai important, a făcut Steaua să joace fotbal, ceea ce nu s-a prea întâmplat în ultimii ani. Din tribună şi-a dirijat angrenajul teleghidat, dovedind că nu icnetele şi gesticulările de paradă fac sistemul să funcţioneze, ci modulul tactic pe care îl impui şi personalitatea pe care o manifeşti în vestiar şi la antrenamente. A metamorfozat o trupă blazată, ironizată de propriul patron şi hărtănită de mass-media, într-un comando abil, necruţător. Blamaţi permanent, puşi pe lista de transferuri sau ridicaţi în slăvi de la o zi la alta, roş-albaştrii au reacţionat sub scutul Olăroiu, oferind ce au mai bun în ei. Jucătorii s-au simţit protejaţi de un antrenor căruia patronul nu-i retează personalitatea şi l-au ajutat pe măsură. Olăroiu nu avea nevoie de Gigi Becali, ci viceversa. Şi-a permis să păstreze suspansul în privinţa continuării pe banca Stelei, luând pulsul echipei şi al patronului. L-a ţinut în joc de glezne pe Becali cum nu o mai făcuse decât Piţurcă, motivându-şi în acelaşi timp jucătorii prin promisiunea că prelungirea mandatului depinde de randamentul lor. A obţinut o determinare totală, atingându-şi scopul, iar în finala cu Dinamo superioritatea Stelei a fost evidentă. La final, Olăroiu şi-a scos căştile prin care a comunicat cu secundul, le-a strâns mâna jucătorilor care îl implorau să rămână pentru a-i ocroti în continuare şi l-a salutat din mers pe prietenul Gigi. Pe buze i se citea: „Nu e momentul, nu te-ai schimbat”. Toţi antrenorii batjocoriţi de-al lungul timpului se vedeau răzbunaţi în clipa în care Olăroiu l-a flituit profesional pe amicul său. Discipolul nu-şi putea dezamăgi maestrul. Piţi îl criticase fiindcă a acceptat un mandat minuscul, Olăroiu i-a explicat strategia lui. Piţurcă nu a obţinut garanţiile, Olăroiu nici măcar nu le-a solicitat. Demn, se întoarce acolo unde sunt bani mulţi şi patronii cu basmale nu intervin peste capul antrenorilor.
