În Italia răzbunarea este un fel de mâncare care se serveşte rece. „Eu nu salut victoria lui Francois Hollande, dar el poate aduce un vânt nou în Europa, refuzând, de exemplu, tratatul fiscal”, a declarat presei, la Camera Deputaţilor, Silvio Berlusconi, fostul şef al guvernului italian. A fost o vreme când dreapta italiană era privită de Nicolas Sarkozy cu simpatie, văzând în Il Cavaliere un bun prieten. Care s-a enervat, probabil, de rolul Carlei Bruni, întotdeauna dezminţit de Nicolas Sarkozy, în punerea în libertate, de către Brazilia, a fostului activist Cesare Battisti şi, în Franţa, a fostului membru al Brigăzilor Roşii, Marina Petrella, din „raţiuni medicale”. Ridicat la rangul de „mare animal politic” în 2008, preşedintele francez a fost dat jos de pe soclul său. Scrutinul era încă deschis, duminică, la Paris, când Giullio Tremonti, de trei ori ministru de Finanţe în Cabinetul Berlusconi a deschis balul trădărilor. „Eu sunt un amic personal al lui Nicolas Sarkozy, a spus el la televiziune, dar dacă aş fi francez l-aş vota pe Hollande, fiindcă împărtăşeşte multe din ideile mele”. Giullio Tremonti s-a referit la reforma sistemului financiar internaţional. El a fost urmat imediat de fostul ministru al Culturii, Sandro Bondi, ex-comunist, căzut în devotament pentru Berlusconi. „Paradoxal, pot spera la modificarea politicii europene, graţie lui Hollande”. Urmând acelaşi traseu, Giuliano Ferrara, director al cotidianului de dreapta „Il Foglio”, un timp sarkolatro, se confesează astfel: „Clovnul sanguinar care a condus primul război decis la o cafea (războiul din Libia) începe să plătească factura”. Giuliano Ferrara a condus, în luna decembrie 2011, o manifestare sub ferestrele ambasadei Franţei la Roma, unde l-a comparat pe Sarkozy cu Louis de Funes. Precum mulţi italieni, el s-a simţit umilit de surâsul ironic schimbat de preşedintele francez cu Angela Merkel, atunci când a fost întrebată, la 24 octombrie 2011, dacă ar putea avea încredere în Berlusconi. „Forza Hollande” pentru unii, „Forza Marine” pentru alţii. Fostul lider al tineretului din Mişcarea social- italiană (dreapta musoliniană) şi fostul ministru al Apărării, Ignazio La Russa au trimis mesaje de felicitare candidatului Frontului Naţional. Scorul acestuia din urmă a mai fost salutat de Mario Borghezio (Liga Nordului), Daniela Santache (fost secretar de stat), Francesco Storace, liderul unui mic partid de dreapta. Toţi aceştia au invitat-o pe doamna Le Pen să viziteze Italia. Printre susţinători se găseşte, de asemenea, Alessandra Mussolini, fiica mică a Ducelui.
