La cea de a 55-a reuniune anuală a Forumului Economic Mondial, de la Davos, Ursula von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene, a făcut mai multe referiri pertinente, legate de ameninţarea nihilismului rusesc agresiv, graniţele democraţiei, libertăţi, relaţiile cu SUA, partener cheie în NATO, supuse unor tensiuni fără precedent. N-a iertat nici China, considerată o superputere expansionistă autoritară, care pândeşte ca un duşman prădător. Economiile principalelor ţări europene, în special ale Germaniei şi Franţei, se contractă sau stagnează, îngrijorător. Doamna Von der Leyen nu-şi reproşează nimic, nici faptul că migraţia rămâne o problemă nerezolvată, că UE nu etalează competitivitatea aşteptată, nu ţine pasul cu evoluţiile AI şi noile tehnologii şi partidele de extremă-dreapta se răsfaţă din Suedia în Slovacia, până în Spania. Toate acestea primesc răspunsuri fragmentate şi neconvingătoare. Emmanuel Macron şi Olaf Scholz fac paşi greşiţi singuri şi împreună. Comisia Europeană, condusă de birocraţi de carieră, se arată excesiv de preocupată de războiul din Ucraina, şi mai nou disensiunile se fac puternic resimţite. Giorgia Meloni, premierul Italiei, ia lumină de la Donald Trump, ca de altfel şi Viktor Orban, premierul Ungariei. Şi mâine nu se ştie cine. Cuvintele lui Donald Trump, în videoconferinţa cu Forumul de la Davos, au anunţat declanşarea ostilităţilor împotriva UE. Ameninţarea cu taxele vamale a fost… doar aperitivul. A cerut un efort militar, fără precedent, din partea europenilor, în cadrul NATO. Şi asta între altele. Războiul din Ucraina, susţinerea lui, rămâne principala problemă a Bruxelles-ului. La Forumul de la Davos, Zelenski a recomandat independenţa energetică totală faţă de Moscova, dublarea cheltuielilor pentru apărare (5% din PIB) cum doreşte Donald Trump. Dar nu numai. Polonia şi ţările baltice cer o atitudine mai dură şi pro-activă. Şi acelaşi lucru se poate spune de războiul comercial, cu care ameninţă Donald Trump. Ursula von der Leyen simte că tot ce se întâmplă nu mai poate fi gestionat, ca înainte, şi modul în care Europa iese din criză, în 2025, va depinde de calitatea şi unitatea conducerii sale politice. Până acum neinspirată. Umilirea Bruxelles-ului a fost totală când au fost lansate invitaţiile la investirea noului preşedinte: conducerea UE n-a făcut parte nici din lista B. Donald Trump este privit cu mari rezerve, dar premierul polonez Tusk spunea recent că „Europa nu este pierdută”. La Davos, preşedintele ucrainian, temător că sprijinul american se topeşte, l-a certat aproape pe Olaf Scholz, care –din oportunism electoral- blochează „de ceva timp” un ajutor suplimentar pentru Kiev cifrat la circa 3 miliarde euro, sumă planificată pentru acest an. Desfăşurată mai întâi în culise, dezbaterea s-a transformat în conflict deschis, mai întâi cu şeful diplomaţiei, ecologista Annalena Baerbock. O controversă care încununează 3 ani, în care Ucraina a zguduit Germania, împingând-o să pună capăt alianţei energetice cu Moscova şi să reiniţieze înarmarea. Euro-elitele doresc sprijinirea regimului de la Kiev şi continuarea războiului, până la victoria finală. La Davos, Zelenski a acuzat deschis Occidentul, considerând că promisiunea acestuia de a accepta Ucraina în NATO a fost o minciună. A spus-o deschis şi tranşant. Mai mult, potrivit lui SUA şi Germania au menţinut contacte cu Rusia pe tot parcursul războiului. Pe lângă apartenenţa imediată la NATO, el solicită în continuare o forţă de menţinere a păcii de circa 200.000 de militari, efective din care să facă parte şi forţele americane, care momentan nu există. Ursula von der Leyen, la prima ei deplasare după convalescenţa datorată unei pneumonii severe, la Hanovra, a lăsat să se înţeleagă că este pregătită să apere UE şi valorile acesteia. În confruntarea cu Elon Musk, Comisia Europeană nu are dreptul la eroare, şi toate declaraţiile de campanie ale lui Donald Trump sunt luate în serios. Ceea ce preşedintele Comisiei Europene ştie bine este că pentru Donald Trump nu este doar antipatică -şi în temeiul unor declaraţii neinspirate-, cât o fostă parteneră de nădejde a lui Joe Biden. Cu tenacitate, nici agresivă nici inhibată, UE trebuie să dovedească că rămâne o putere care se afirmă autonom, impune respect aliaţilor şi adversarilor săi şi poate clama “Europa în primul rând”.
