Acad. Corneliu Sabetay, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Craiova : “Bunicul meu, din partea mamei, a fost urcat în „trenurile morţii””

0
484

        Ziua memorială a Holocaustului marchează eliberarea lagărului nazist de exterminare de la Auschwitz în 1945. Acolo au murit peste 100000 de evrei din nordul Transilvaniei. După intrarea în război a României alături de Germania nazistă împotriva URSS la 22 iunie 1941 a urmat eliberarea teritoriilor ocupate de Stalin în vara anului precedent: Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei. În lunile iulie şi august 1941 au urmat masacre ale evreilor din zonele rurale – “Curăţarea terenului” – în care zeci de mii de evrei au fost executaţi sumar de militari din armată și jandarmi români.  Comemorarea Holocaustului reprezintă o ocazie bună, mai ales în timpurile pe care le trăim, pentru a ne reaminti grozăviile pe care fiinţa umană le-a putut produce împotriva unor semeni, în numele fanatismului politic, al intoleranţei şi pe fundalul regimului nazist. Despre evenimentele tragice din aceea perioadă, am vorbit cu prof.univ.dr Corneliu Sabetay, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Craiova.

Comemorarea Holocaustului este cu atât mai necesară, cu cât această tragedie nu trebuie uitată în contextul politic actual, când extremismul, intoleranţa şi obsesia de a găsi vinovaţi în cei de lângă noi par a fi astăzi instrumentele favorite ale unor forţe politice, inclusiv în state membre ale Uniunii Europene. Este totodată necesar îndemnul la a reflecta şi a construi împreună soluţii democratice, astfel încât această cumplită tragedie din istoria umanităţii să nu se mai repete.

D-le academician, în primul rând, de unde provine numele de evreu ?

Evreii sunt unul dintre popoarele cele mai vechi pe pământ, care au rezistat unei istorii de 4000 de ani. Terah, tatăl lui Abraham, trăia departe de Canaan, în oraşul Ur (lângă Golful Piersic) şi se închina unor zei locali. Primii evrei se ocupau de creşterea vitelor şi de agricultură. Numele de evreu provine din „habiru“, denumire dată de localnici pentru „cei de pe celălalt mal al „fluviului“ (Eufrat). Abram, care în urma revelaţiei divine, adică a recunoaşterii lui Dumnezeu, îşi schimbă numele în Abraham („tatăl popoarelor“ apare şi în Coran sub numele de Ibrahim) conduce tribul său, care includea şi robi spre Canaan, trecând prin Babilon, Aram (actuala Sirie; arameii erau semiţi, înrudiţi cu evreii).

           

            Guvernul României a decretat o altă zi în care să se comemoreze toate victimele din ziua de 9 octombrie 1945…

Aşa este. Guvernul României a decretat ziua de 9 octombrie, în care să se comemoreze toate victimele din 1945, când evreii din Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuţi, Gura Humorului şi Siret au fost deportaţi în Transnistria, unde alături de alţi 200000 de evrei, cetăţeni români, au fost condamnaţi să moară de foame, de frig şi alţi zeci de mii au fost executaţi prin împuşcare. Altfel spus, România a recunoscut acest Holocaust şi a decretat chiar o zi.

Dar cuvântul Holocaust de unde vine ? Pentru că e bine să înţelegem semnificaţia acestor denumiri.

Din punct de vedere al cuvântului, Holocaust vine din greacă, holos – complet şi kaustos – ars, şi denotă la origini un sacrificiu aparte, păgân. În lumea romană, asemenea jertfe se făceau doar pentru divinităţile infernale şi pentru duhurile celor defuncţi.

Ne este greu să vorbim de aceste lucruri, dar sunt necesare să le amintim, ca să nu le mai repetăm. În perioada anilor 1938-1944, în România, au fost date o serie de măsuri antisemite. Care au fost acestea ?

În perioada anilor 1938-1944, în România, au fost date o serie de măsuri antisemite cum ar fi : legea revizuirii cetăţenie – începând cu ianuarie 1938; decretul de lege privind starea juridică a locuitorilor evrei din România – 1940; eliminarea cultului mozaic dintre cultele istorice protejate şi autorizate – 1940 şi tot atunci, excluderea personalului evreiesc, din teatre, operă, uniunea ziariştilor, societatea scriitorilor, a medicilor, a electricienilor. De asemenea, personalul didactic şi administrativ, precum şi elevii şi studenţii evrei au fost excluşi din învăţământul de stat, la fel şi avocaţii şi medicii. Toate aceste măsuri s-au adăugat Pogromului din 1 iulie 1940, de la Dorohoi . Apoi rebeliunea legionară din 1941-1942, cu masacre, jefuiri şi distrugeri. Distrugerea în cadrul Pogromului şi a Trenurilor Morţii de la Iaşi, din 29 iunie – 6 iulie.

Ştiu că aveţi şi o poveste personală, tristă…

Bunicul meu, din partea mamei, un mic meseriaşi la vremea lui,  din Iaşi, a fost urcat în „trenurile morţii”. Şi-a găsit locul de veci în groapa comună, din localitate Podul Iloaiei, acolo unde am fost personal, la comemorarea a 60 de ani, ca să văd locul unde a fost îngropat şi să-mi dau seama de tot ceea ce s-a întâmplat acolo.

Aş mai menţiona faptul că, la acel moment, când am fost la monumentul ridicat acolo, am întâlnit o femeie care a venit cu o găleată de apă, o ţărancă din Podul Iloaiei şi care ne-a adus apă, să ne spălăm pe mâini, aşa cum se obişnuieşte să faci când pleci dintr-un cimitir. Am întrebat-o dacă ştie ceva în legătură cu acest monument şi ne-a povestit că atunci când s-au petrecut acele evenimente cutremurătoare avea doar 6 ani, dar tatăl ei, cu o roabă, a cărat morţii care erau în tren, de la câteva sute de metri şi i-a aruncat în groapa comună. Eram însoţit atunci de un colaborator de-al meu, care este un băiat deosebit, un musulman şi i-am spus atunci : “Uite, aşa arată faţa poporului român. Te uiţi la ea şi înţelegi totul şi afli şi ce făcea tatăl ei în acele vremuri…”.

Care au fost cele mai afectate regiuni, de unde au fost deportaţi cei mai mulți evrei, din ce zone ?

Aşadar,  trebuie să ştim că în acele vremuri, cele mai afectate regiuni au fost Bucovina, Basarabia, Moldova şi cele mai multe persoane deportate au ajuns în Transnistria. În Transnistria s-au deportat peste 250.000 de evrei. Să ne amintim cu tristeţe de ceea ce s-a întâmplat atunci, dar şi comparativ cu ceea ce s-a întâmplat într-o altă parte a României, în Ardeal, şi în special în zona N-V a României, în data de 5 martie 1944, când peste 150.000 de evrei au fost sacrificaţi şi au murit în lagărele de la Auschwitz.

          Şi aici aveţi o amintire personală, de data aceasta legată de rudele soţiei dumneavoastră.

       Aş vrea să vă povestesc, cum familia soţiei mele de la Oradea, absolut toţi din familia ei, au fost duşi în aceste lagăre….bunica, străbunica, bunicul, toţi au fost omorâţi în aceste lagăre. Faptul că ceilalţi au scăpat, asta s-a datorat numai intervalului scurt de timp dintre luna aprilie şi luna octombrie 1944, când au putut să fie eliberaţi de trupele aliate şi în această perioadă au fost folosiţi doar la muncă.

Spuneţi mereu că Oltenia a fost primitoare cu evreii, i-a primit pe toţi refugiaţii de după Război. Ce activităţi s-au făcut aici, de-a lungul anilor pentru a comemora Holocaustul ?

Primăria municipiului Craiova, Prefectura judeţului Dolj, Inspectoratul Şcolar, Comunitatea Evreilor din Craiova, au luat o serie de măsuri şi aş vrea să menţionez câteva dintre acestea. În 12 octombrie 2004, la Muzeul Olteniei, a avut loc Comemorarea Holocaustului din România şi aş vrea să menţionez numele domnului profesor Lungoci, care  împreună cu doamnele profesor Mioara Ionescu, Maria Grecu, Elena Caragea şi alţii, au prezentat un istoric cu Holocastul, care a fost editat într-o manieră deosebită şi care au făcut posibil ca acest manual să fie folosit şi cunoscut în diverse ocazii, de cât mai multă lumea.

Inspectoratul Şcolar a organizat în toate unităţile şcolare din Craiova o serie întreagă de manifestări, pentru ca întreaga lumea care trăieşte  aici, în Oltenia, Oltenia care a fost mereu o mamă bună pentru evreii din Basarabia care s-au refugiat, după Război, să afle adevărul, să cunoască istoria aşa cum este cu adevărat.

Aţi participat şi la Bruxelles, aţi fost invitat acolo să prezentaţi particularităţile Holocaustului în Oltenia. Cum a fost acolo ?

Înainte aş vrea să vă vorbesc de un simpozion internaţional, organizat în perioada 12-13 mai 2010,  care a avut ca temă apariţia antisemitismului până în contemporaneitate şi acest seminar a fost organizat în parteneriat cu Universitatea din Craiova şi cu participarea unor experţi din Ierusalim.  A fost scos de asemenea un curs opţional pentru liceu intitulat “Istoria evreilor Holocaustul”. Iar în 2018 am fost invitat la Bruxelles de europarlamentarii noştri, Victor Boştinaru şi Ioan Mircea Paşcu. Tot acolo am cunoscut-o pe doamna Viorica Dăncilă şi pe doamna Luminica Odobescu, ambasadorul nostru la UE. Am fost invitat la Bruxelles să  vorbesc despre Holocaustul în Oltenia, moment în care să prezint particularităţile acestei regiuni în perioada antonesciană. Oltenia a fost mereu mamă bună cu toţi horopsiţii şi asta pentru că aici, în Oltenia, nu s-a putut executa comenzile naziste sau celelalte ordine prin care ar fi putut fi exterminați evreii.