Studenţii anului III al Departamentului Arte – Specializarea „Arta actorului”, din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, se pregătesc pentru a prezenta, sâmbătă, spectacolul de licenţă. Este o adevărată provocare pentru viitorii actori, cu atât mai mult cu cât au avut un regizor american, lector al Universităţii din Craiova, pe o temă cu adevărat dificilă – piesa unei autoare care s-a sinucis, opera fiind făcută cunoscută postum.
Ieri, Aula „Buia” a Facultăţii de Agronomie a Universităţii din Craiova a fost gazda uneia dintre ultimele repetiţii susţinute de studenţii la „actorie”, care îşi pregătesc examenul de licenţă. Spectacolul tinerilor va fi prezentat sâmbătă, în aceeaşi sală, şi se numeşte „4.48 PSIHOZĂ”, după piesa autoarei britanice Sarah Kane, care nu a mai apucat să-şi vadă opera pusă în scenă, sinucizându-se la vârsta de 29 de ani. Este reprezentată în detaliu experienţa depresiei patologice, piesa dezvăluind în mod chinuitor, prin lirism, furie şi umor negru efortul general valabil al oamenilor de a-şi înfrunta propria psihoză. Numerele din titlu reprezintă ora de dimineaţă, când luciditatea şi disperarea rece lovesc împreună. Este o adevărate provocare, cu atât mai mult cu cât regia este realizată de Richard (Rick) St. Peter, din Statele Unite ale Americii, iar coordonator de an – lector univ. dr. Gina Călinoiu – Universitatea din Craiova.
Studenţi mulţumiţi
Pentru tinerii studenţi a fost o adevărată luptă, deoarece s-au trezit în faţa unui tip nou de lucru, faţă de cel clasic. „De mică îmi doream să ajung să joc pe scenă şi nu am spus la nimeni că vreau să urmez o facultate de teatru. A fost un mic secret al meu, dar cred că am reuşit. Pentru mine a fost o experienţă inedită lucrul cu Rick. La început, mi s-a părut ceva ieşit din comun, ştiind metoda clasică, dar mi-am dat seama că a fost ceva benefic. Ne-a lăsat să ne expunem talentul, ne-a ascultat foarte mult şi a intervenit numai atunci când a fost cazul. Ne-a lăsat să improvizăm şi ne-a acordat libertate în exprimare”, a precizat Daria Ghiţu. Colegul ei, Virgil Marcu, a completat-o: „A fost ceva nou pentru noi, ştiind că, la început, se putea vorbi despre o contradicţie culturală. Cu toţii ştiam metodele clasice, dar ne-a ajutat să găsim o nişă, dacă se poate spune aşa, unde ne putem exprima. Ne-a lăsat libertate, a fost foarte deschis. Nu mai spun că şi piesa este una dificilă, vorbind de traume psihice trăite de autoare, care s-a şi sinucis la 29 de ani. Pentru noi a fost o adevărată provocare şi sperăm să iasă bine”.
Şcoala de actorie din România trăieşte
Foarte volubil, Rick este mulţumit de munca depusă cu tinerii de la Actorie. Practic, arată ca unul care ar trăi de o viaţă în România. „Este o piesă grea şi am ales-o tocmai din acest considerent. Iniţial, nu ştiam cum să-i pun în valoare pe cei opt studenţi. Mi-am dat seama, văzându-le talentul, că numai aşa îi pot scoate în evidenţă. Am văzut tineri nemaipomenit de deschişi, care aveau nevoie de o idee, apoi ştiau să o dezvolte şi să o pună în practică. Am mai spus-o: pe unde am umblat în lume nu am găsit atmosfera de aici”, a spus Rick. Pentru noi este o mândrie şi o dovadă în plus că avem o şcoală de actorie care trăieşte la cote înalte.
