Atentatele de la Paris, coroborate cu doborârea unui avion rusesc cu turişti, preluaţi din staţiunea Sharm el Sheikh, imediat după decolare, în Sinai, la numai 4 zile, au oferit lui Vladimir Putin posibilitatea revenirii în forţă pe scena internaţională, abandonându-se, între paranteze, alte dosare ale discordiei între Rusia şi Occident, ca de pildă chestiunea Ucrainei. Cu oportunismul care îl caracterizează, liderul de la Kremlin a sesizat angoasa Occidentului, desemnând Daech drept inamic comun. Şi gesturile de amiciţie la adresa Franţei s-au multiplicat, încât, şi la insistenţele lui Nicolas Sarkozy, actualul lider al republicanilor (opoziţie), preşedintele Francois Hollande a propus cooptarea Rusiei într-o unică şi largă coaliţie, care să lupte contra Statului Islamic. Şi totul părea nu greu de realizat, Franţa aflându-se în stare de urgenţă, inclusiv pentru următoarele 3 luni. De altfel, costul atentatelor din 13 noiembrie a.c., potrivit Direcţiei Generale a Trezoreriei, se ridică la 2 miliarde euro (0,1% din PIB) pentru economia franceză. Belgia rămâne în alertă maximă, deşi viaţa îşi reia încet-încet cursul normal. Doborârea unui avion militar rusesc Sukhoi SU-24, de 2 avioane F-16 turceşti, la frontiera cu Siria, pentru violarea spaţiului aerian al Turciei, a provocat o adevărată nervozitate la Moscova. Incidentul a antrenat brusc o escaladare a tensiunilor şi aşa sporite, totul riscând să complice eforturile în curs de formare a unei mari coaliţii anti-jihadite. Operaţiunea specială a forţelor siriene şi ruse a permis recuperarea unuia dintre piloţi, după 12 ore, cum a menţionat ministrul rus al Apărări, Serghei Şoigu, celălalt pilot fiind ucis de tirul de la sol, după distrugerea avionului. Recep Tayyip Erdogan, a justificat recursul la forţă, criticând între altele, susţinerea militară a ruşilor pentru Bashar al-Assad, loviţi în zona de conflict fiind turkmeni, o minoritate pro-Ankara şi anti-Damasc. Imediat şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov a spus: “Nu facem război cu Turcia, relaţiile noastre cu poporul turc nu se schimbă, dar avionul a fost doborât printr-o provocare planificată. Şi incidentul nu va rămâne fără răspuns, după o serioasă evaluare a relaţiilor ruso-turce“. Baricadarea reciprocă în nervozitate e teribilă şi Vladimir Putin a recomandat deja compatrioţilor săi a nu se mai deplasa în Turcia, ţară al cărei regim politic susţine deliberat islamismul radical. Şi e vorba de 3 milioane de turişti ruşi, care au vizitat anul trecut Turcia, al doilea contingent după germani. Tensiunile între Rusia şi Turcia complică lupta contra Statului Islamic. Dacă statul major al armatei turce susţine că avionul SU-24 a fost avertizat de 10 ori, în intervalul de 5 minute, înainte de a fi distrus, cum se precizează şi în scrisoarea adresată Naţiunilor Unite, făcută publică de Wikileaks, un oficial american, pentru Washington Post, sub păstrarea anonimatului, afirmă că şi dacă ar fi traversat spaţiul aerian al Turciei, doborârea s-a produs în spaţiul aerian sirian, fiindcă survolul în spaţiul turc a durat doar 17 secunde. Potrivit statului major rus, armata turcă nu a intrat în contact cu aparatul rusesc înainte de doborâre, nici radio nici vizual. Incidentul, cum spuneam, îngreunează misiunea lui Francois Hollande de a crea o coaliţie contra Daech, chiar dacă astăzi se va afla la Moscova, pentru a se întâlni cu preşedintele rus, Vladimir Putin, după ce marţi s-a aflat la Washington, unde a dialogat cu Barack Obama. Statul Islamic (Daech) rămâne inamicul numărul 1 al Occidentului, cum a demonstrat masacrul de la Paris, dar şi cel de ieri la Tunis. Distrugerea jihadiştilor, cum se doreşte, rămâne îngreunată de neînţelegerile legate de cooptarea Rusiei în marea coaliţie, care oricum, “sub condiţii” exprese, va acţiona unilateral. În aceeaşi situaţie se află şi Turcia lui Recep Tayyip Erdogan, liderul islamo-conservator, susţinător al rebelilor anti-Assad – armata siriană liberă –, dar şi a unor grupuri jihadiste, care consideră kurzii sirieni, legaţi de PKK – în război cu Ankara – identic de periculoşi ca şi Statul Islamic. Mai clar, Turcia, Arabia Saudită şi Iranul, se găsesc de facto angajaţi contra Statului Islamic, dar din raţiuni diferite. Şi în aceeaşi situaţie se află şi Rusia. În faţa unui ghem de interese divergente, Francois Hollande găseşte în Vladimir Putin, cel puţin temporar, un aliat, deloc frecventabil, dar poate util.
