Ca un partid care se respectă, sigur de sine, cu exerciţiul guvernării „în sânge”, PDL îşi făcuse propria ordine în administraţia centrală. Ca să nu mai vorbim de cea locală. Omul lui X era ministru sau secretar de stat, cel al lui Y, director general sau şef de agenţie, cel al lui Z, nu mai ştiu ce. Şi aşa mai departe, încât nici unul dintre greii partidului, cu aport notabil în colectarea de voturi, să nu rămână nemulţumit. Toate legăturile acestea au funcţionat lucrativ, până când a venit o zi: prăbuşirea de la guvernare. Acum, orice putere, în democraţie, nu stă la nesfârşit, cu atât mai mult în vremuri de criză economică, cu austeritatea devenită literă de lege. Ceea ce a urmat este mai neplăcut, fiindcă noua putere s-a apucat să cotrobăiască prin fişete şi calculatoare, în căutarea „scheleţilor”. Mai ales că îi lipsesc lichidităţile. Fiind şi an electoral, cu alegeri parlamentare, temele de campanie nu se pot inspira decât din rapoartele de gestiune. Pe acest motiv, de imagine publică precară, PDL-ul s-a „melanjat” în Alianţa România Dreaptă (ARD), alături de o aripă a PNŢCD şi Forţa Civică, dar în competiţia electorală nu poate scăpa de ceea ce a făcut: debandadă totală, clientelism, acumulare de privilegii la stat şi legea junglei – chiar dacă uninominalul, aşa cum va funcţiona în alegerile apropiate, e o tâmpenie. Miza camarilei este una maximă: averile ilicite, preţul vânzării României şi libertatea trădătorilor. Apropos de supt: au tras firmele căpuşă pe rupte şi nu vorbim doar de Oltchim, Hidroelectrica, Transgaz şi care or mai fi. Colac peste pupăză, a mai căzut şi povestea cu Sorin Blejnar, mai-marele ANAF-ului. Ordinea pedelistă e zdruncinată rău. Ce să trieze acum şi Monica Macovei? Vorba unui jurnalist cu scaun la cap: „Nu-i prăjeşte decât pe cei care s-au ars dinainte, pe alţii îi bronzează, ca să arate fălos în campanie. Le aplică tratamente de înfrumuseţare”. Campania electorală e aproape şi să vezi dezvăluiri. Până atunci, apare şi Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi, şi cu prilejul reuniunii Clubului de la Bucureşti atrage atenţia că „bat la uşă” anii 2013 şi 2014. „După părerea mea, 2013 şi 2014 vor fi cei mai grei ani ai României, din foarte multe considerente. Faptul că am intrat într-o guvernanţă fiscală, pe care o apreciez că n-avea ce căuta acolo până nu-şi rezolvă statele din zona euro problemele, cu o limitare a deficitului bugetar undeva la 1,98 deficit efectiv, care înseamnă, fără datoria externă, venituri egale cu cheltuielile, ne defavorizează”. În opinia lui Nicolae Văcăroiu, „se fură prea mult”, dar a enunţat şi alte constatări, rezultate din controalele de gestiune ale instituţiei pe care o conduce. Sintetizând, dacă situaţia economică nu este una tonică momentan, nici în viitorul apropiat nu ne putem aştepta la o revigorare. Şi, ca să revenim, apropiata campanie electorală va avea drept cal de bătaie exact ceea ce spune preşedintele Curţii de Conturi.
