Domeniile Coroanei Segarcea, 277 hectare de vie în plin potenţial de rodire, într-o structură de 16 soiuri, cu 26 de variante clonale, la vremea îndelung aşteptată a culesului şi, evident, a vinificaţiei. N-am spus totul. Ci doar începutul. An generos pentru viţa de vie, care succede unuia din cale afară de calic. Apoi, temperaturile moderate din ultimele şase săptămâni au permis acumularea de zaharuri, pigmenţi specifici, substanţe volatile, antociani, garanţii ale unei maturări fireşti a strugurilor, aşa cum îşi doresc oenologii. Şi la crama Domeniile Coroanei totul stă sub supravegherea doamnei Cornelia Anghel, de o exigenţă nu uşor de descris. Şi chiar dacă, la fel ca odinioară, strugurii se strâng în găleţi de plastic, cu aceeaşi migală, dislocându-se cu foarfecele de vie de pe coardele încărcate, de culegători pricepuţi, basculându-se apoi în bene speciale de inox, ce aşteaptă la marginea parcelelor, ceea ce urmează în procesul de prelucrare este o tehnologie de-a dreptul sofisticată, la cele mai înalte standarde. Să le spunem europene, fiindcă e vorba de legislaţie. Drumul spre salba de medalii la toate concursurile internaţionale este unul lung şi migălos, care incumbă înainte de toate deplină
competenţă. Şi nici un rabat, dar nici unul, de la tehnologiile specifice fiecărui soi în parte. S-au recoltat mai întâi soiurile albe (Fetească, Chardonais, Tămâioasă românească, Sauvignon), dar şi unele dintre acestea „în trepte”, pe măsura atingerii unei anumite concentraţii de zahăr, iar acum este rândul soiurilor negre pentru vinuri roşii (Merlot, Cabernet savignon, Pinot noir, Fetească neagră şi aşa mai departe). Sau al tămâioasei rose (Grand Rouge de Frontignan). E ruginită frunza în vie, soarele molcom şi forfota deplină în parcele, cărora le-a venit sorocul recoltării. Dat de analizele de laborator. Concentraţia în zaharuri a ajuns la 230-245 grame/litru. Nimic la voia întâmplării. Nimic scăpat de veghea tehnică a echipei de specialişti ai viei: Adrian Ignat, Daniel Bojan şi Elena Ţiştea. Toţi ingineri consacraţi şi devotaţi profesiei de viticultori la cea mai titrată podgorie a Doljului: Domeniile Coroanei. O minune a zonei. Un brand al viticulturii româneşti
O poveste scurtă
Cu încuviinţarea lui Mihai Anghel, mai marele şef al Domeniilor Coroanei, inginerul Adrian Ignat ne-a familiarizat repede cu tot ceea ce se întâmplă în zona sa curriculară. Recoltatul a început pe 20 august a.c., mai devreme cu câteva zile ca în alţi ani, şi după toate probabilităţile se va încheia la 5 octombrie. Producţia este echilibrată, caracteristicile strugurilor se circuscriu cu exactitate exigenţei vinurilor cu origine controlată. „Ceea ce facem noi, adică echipa tehnică, nu este altceva decât să oferim struguri cât mai sănătoşi, ajunşi la deplina maturitate de coacere, în conformitate cu pretenţiile cramei. De acolo ne vine semnalul, feed-back-ul. După un an de strădanie, în care am avut emoţii de tot felul, ba legate de gerurile de astă-iarnă, ba legate de ploile acide sau prelungite, ca să nu mai vorbim de alte intemperii atmosferice, duşmanul nostru fiind grindina, acum am putea spune că răsuflăm uşuraţi. Se vede deja o izbândă. Şi numai noi ştim cum am ajuns la ea”. Fără exagerare, completăm noi, cu trudă. Inginerul Adrian Ignat vorbeşte şi repede şi bine, făcându-se înţeles prin predispoziţia de a povesti. A lucrat o vreme la „culturile vegetale” şi doar de trei ani a fost detaşat „la vie”. Pentru competenţă bănuim, dar nu-l mai iscodim şi cu asta, aflându-se la volan pe un drum pietruit, de hotar între parcele.
O vie tânără, în plin potenţial de rodire
Înfiinţată între anii 2004-2010, cu fonduri europene, podgoria Domeniile Coroanei este în putere de rodire, cum spuneam. Arată ca în albumele de prezentare şi întreg amfiteatrul, contemplat din unghiuri convenabile, odihneşte privirea. Verdele încă persistă, sugerând că anotimpul vegetaţiei nu e încheiat. Spuneam că măsoară 277 hectare, o podgorie vegheată nu atât de cerberi ce străjuiesc intrarea în perimetru, cât de competenţa viticolă deplină. Inclusiv structura de soiuri are tâlcul ei, fiind vorba doar de acelea care şi-au probat virtuţile, valorificând adecvat condiţiile pedoclimatice, permiţând obţinerea renumitelor vinuri de calitate, îmbuteliate sub marca Domeniile Coroanei. Nici o boală specifică viţei de vie n-are acces în plantaţie, nici un tratament fitosanitar nu este administrat decât în cunoştinţă de cauză. Mai exact, după ce diagnosticul a fost stabilit de fitopatologi. Cauza tuturor este una singură: struguri sănătoşi, cât mai dolofani şi cât mai dulci. Dacă se poate mai dulci ca mierea. Şi se poate. Struguri care, ajunşi în benele de inox şi de aici în zona de recepţie a cramei, sunt dirijaţi – prin calculator – pe traseele stabilite. Unele soiuri spre „desciorchinare”, altele direct spre presare. Apoi spre cisternele de macerare, deburbare, fermentare etc. Totul controlat prin calculator. Şi într-o igienă farmaceutică. Este deja zona de competenţă a doamnei Cornelia Anghel care, deşi discretă, stăpâneşte toate tainele inegalabilelor vinuri obţinute. Cu o bună piaţă de desfacere, atât internă, cât şi externă. Despre medalii şi diplome am mai vorbit şi în alte ocazii, reamintim doar un detaliu: n-a existat concurs internaţional de anvergură unde să participe mostre de la Domeniile Coroanei fără a se întoarce aureolate de prestigiu.
