Vagă pe fond, dar agresivă excesiv, la adresa lui Donald Trump, Convenţia Partidului Democrat a dat un semnal neliniştitor la ceea ce urmează. Strategia e bine cunoscută de toţi cei care fac politică: alegătorii votează nu pentru programe politice, nu pentru promisiuni, ci stimulaţi de tonusul staff-urilor de campanie. După mai bine de 100 de discursuri la Convenţia democrată de la Chicago, în cele 4 seri lungi, este greu de spus ce intenţionează să facă Kamala Harris la Casa albă şi cum va găsi resursele de finanţare necesare pentru ceea ce n-a anunţat să facă. Nota finală a fost amară: democraticii au demonizat cu savoare adversarul, discurs după discurs, etichetându-l ca un rău periculos. Kamala Harris a revendicat o imagine eminamente pozitivă de preşedinte al bucuriei, preşedinte vesel care inspiră. Nu programul său politic, ci promisiunea unui triumf asupra lui Donald Trump, a câştigat sprijinul democraţilor. Nici un partid nu o spune deschis, dar toată lumea ştie: atacurile la persoană sunt eficiente în campania electorală americană. Aşa că în cele 72 de zile care au mai rămas, cei doi candidaţi se vor sfâşia vizibil, iar reţelele de socializare şi televiziunile vor fi inundate de atacuri reciproce.
