– Pase scurte, pase lungi –
Ne-am liniștit prin vorbele înțelepte ale lui Marcel Popescu, președintele celor de la „U” Craiova. Au picat la timp, că cine știe ce se mai credea. Și se putea imagina, de pildă, că expertiza sa, „ochiul” său, mai exact, de om de fotbal, nici nu contează când este adus sau vândut un jucător. Acum suntem liniștiți și asigurați, franc, că „sistemul prin care lucrează Craiova nu e pe cerințe nominale, nu a luat doar Mangia decizia aducerii lui (n.r. Isaac Donkor). Există un consens final, un triunghi la nivelul conducerii”. Adică, să nu ne mai lungim cu vorba, decizia e îndelung cumpănită, rumegată și cum mai vreți. Sceptici cum ne-au făcut mamele noastre și belele vieții, noi credeam altceva. Că, de pildă, om de meserie, Mangia – frate de gintă latină – simte ce-i trebuie și ce nu, exprimându-și opțiunea de fiecare dată. Că d-aia se spune, de când ne știm, că un antrenor e tot atât de bun pe cât sunt rezultatele sale. Să lăsăm vorbele mari. Rămânem formidabili prin darul vorbirii, etalat de Marcel Popescu. Formidabil de vitali. Formidabil de zăpăciți și de caraghioși. Și mai face Marcel Popescu o rostire măreață, dar și vicleană, prefăcându-se că uită ultimele rezultate, chiar pe „Ion Oblemenco”. Și sunt recente, ca să invoce, Doamne ferește, amnezia prematură. „Există interes pentru jucătorii noștri, sunt cluburi interesate, nu contest. Nu mai pleacă nimeni”, decretează Marcel Popescu, ferit de insolație, în tentativa alungării oricărei angoase a suporterilor tot mai sceptici. Cu chef de taină, președintele clubului din Bănie vrea, de fapt, să spună altceva: cât de important este în organigramă, unde nici o decizie majoră nu se ia fără consultarea lui. Că are „ochi”, de om de în toată firea, cu stagii în tribună, pe terenul de fotbal în șort și ghete deloc, că nu l-au lăsat părinții, și crede dincolo de îndoielile scepticilor, uzaților, blazaților în atâtea dezavuări, că aidoma rudarului „care văzând pluta pe malul gârlei știe câte albii ies din ea” și de la Cornel Stroie și „nea Tinel”, care l-a aruncat la Leeds (7 noiembrie 1979), în returul partidei din turul doi al Cupei UEFA, pe Adrian Bumbescu, în absența lui Nae Tilihoi – nod de lacrimi în gât – pentru un final de basm, n-am mai avut în bătătură un asemenea om de fotbal, promotor de succese pe creanga pe care stăm. A mai spus ceva, în aceeași cheie: Alex Ioniță e un jucător pe care și-l dorește toată lumea. Nu joacă la CFR Cluj, „a fost tras pe bară”, dar fără Alex Ioniță în teren, CFR Cluj, venită la Craiova, n-a plecat cu mâna goală, după cum am văzut, ci cu Trofeul Supercupei. Acum vreo zece zile.
