Despre avangarda românească, în prestigioasa „Revista Brasileira”

0
199

Prestigioasa „Revista Brasileira”, editată de Academia Brasileira de Letras, publică în recentul său număr 75/2013, sub titlul „O avangardă centenară”, un interviu cu scriitorul George Popescu – poet, traducător, profesor la Facultatea de Litere a Universității din Craiova. Cunoscut cercurilor literare şi mediului universitar brazilian, prin prezenţa sa în paginile altor publicaţii, ca şi prin participarea la alte iniţiative îndeosebi în câmpul italianisticii, George Popescu face o diagnoză sintetică a condiţiei actuale a literaturii româneşti, semnalând câteva aspecte ale unei stări de confuzie ivite după evenimentele din decembrie 1989.

Analiza porneşte de la degringolada generată, imediat după căderea regimului dictatorial, de câştigarea libertăţii de expresie şi apariţia, oarecum aleatoriu, a unei discutate şi discutabile falii în rândul scriitorimii: de o parte, autori, în special vârstnici, decretaţi, nu totdeauna probatoriu, ca ataşaţi fostului regim şi, de cealaltă parte, în special tineri, adepţi şi acţionari ai unui veritabil proces de culpabilizare, în bloc, a tot ceea ce se scrisese în cei cincizeci de ani de cenzură şi de auto-cenzură.

Sunt relevate, printre altele, cazurile emblematice ale unor autori singulari, precum Ion D. Sîrbu, N. Steinhardt sau Paul Goma, ca şi resuscitarea, de data aceasta într-un mod spectaculos, a marilor valori ale exilului, prin repunerea în circulaţie, de la Eliade la Ionesco, Cioran, precum şi a unor figuri marginalizate din panoplia culturii dintre cele două războaie.

Însă partea cea mai consistentă a interviului e consacrată avangardei noastre literare, căreia intervievatul îi conferă nu doar primariatul meritat în contextul mişcărilor afine europene şi nu numai, dar şi detaliile puţin cunoscute exegezelor străine (cazul Urmuz, isprăvile lui Tzara, Fundoianu, Ion Vinea, Voronca în stagiile lor româneşti) care ar merita o redimensionare a rolului şi locului literaturii noastre în perspectivă universală.

Este, de asemenea, evocată figura lui Lucian Blaga ca un posibil reper al unei fertile confruntări dintre gândirea sa originală şi direcţiile dominante ale filosofiei europene, cu referire la tezele pe care intervievatul le-a avansat şi antamat în lucrarea sa recent apărută la Editura craioveană Aius „Lucian Blaga şi paradigma gândirii universale”.