Ministrul Muncii nu citeşte presa străină, dar se luptă cu liderii opoziţiei

De mai multă vreme, încă de pe când era consilier prezidenţial, actualul ministru al Muncii excelează prin excesul opiniei proprii. Îşi dă cu părerea despre orice, oricând, oricum. Prin declaraţiile recente, pe site-ul ziare.com, pe la RRA sau televiziuni, ieri în cotidianul „Evenimentul Zilei”, ministrul Muncii a reluat clişeele consacrate, stigmatizând liderii opoziţiei, deşi e plătit din bani publici. Ce nu a spus până acum, cu subiect şi predicat, ministrul Muncii este un lucru simplu şi firesc, şi anume că iubeşte, de la o vreme, cum nu i s-a mai întâmplat, partidul de guvernământ. Ceea ce nu e nimic rău. Când e vorba de degustarea unor privilegii e o prostie să rămâi intimidat de principii inflexibile sau de exigenţa unei comportări oneste. Când nu va mai fi ministru şi PDL nu va mai fi la guvernare iubirea de acum se va sublima, cum s-a întâmplat şi altora, în inversul ei. Dar, până atunci, trebuie trăită clipa şi exprimate sentimentele aprinse şi trecătoare care îl traversează. Sebastian Lăzăroiu a devenit un politruc de circumstanţă, fără a fi membru de partid, pentru care nu argumentele, judecata nepătimaşă, analiza conjuncturilor, stau faţă în faţă, ci afectele dezordonate ale unei pasiuni. Să admitem că totul e în regulă, până la un anumit punct. În interviul acordat „Evenimentului Zilei”, Sebastian Lăzăroiu, în calitatea de ministru al Muncii, ne spune că „îi vede pe romi ca pe un motor de creştere economică, odată aduşi în piaţa muncii”. Păi ce-l împiedică la demersuri în acest sens? Până atunci, iată un titlu sugestiv din cotidianul francez Le Monde (numărul de ieri): „Delinquance roumaine: une statistique pour feter l’aniversaire du discours de Grenoble?” Ce e cu sărbătorirea aniversării discursului de la Grenoble, de la 30 iunie 2010, al preşedintelui francez Nicolas Sarkozy? Nimic altceva decât un studiu al Ministerului de Interne, pus la dispoziţia AFP. Delicvenţa „generată de resortisanţii români” în regiunea pariziană a avut o creştere de 72,4% pe primul semestru al anului în curs, în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Nu mai puţin de 5.680 de români („roumains”), nu romi de origine română, din care majoritatea minori, au fost implicaţi în furturi de portofele, telefoane mobile şi cerşetorie, pe primele şase luni, faţă de 3.294, în aceeaşi perioadă a anului 2010. Iată un motiv, precizează Le Monde, ca ministrul de Interne, Claude Gueant, să menţină linia politică represivă şi stigmatizantă fixată de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, în discursul de la Grenoble, din 30 iunie 2010, când ministru de Interne era Brice Hortefeux. Din Le Figaro, tot numărul de ieri, putem citi „La delinquance roumaine se fait plus agressive”. Cam aşa stăm „pe piaţa muncii”! Mai afirmă ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu: „Rata şomajului din România nu e mare”. Nu-l contrazicem. Probabil ştie ce vorbeşte, dar atunci n-avem motive să ne ofuscăm la trimiterea acasă a căpşunarilor din Spania, fiindcă respectiva ţară chiar are probleme reale cu şomajul şi, mai ales, cu imigraţia celor cu origini iberice, unora guvernul spaniol fiind obligat să le acorde cetăţenie. Dar Sebastian Lăzăroiu nu citeşte presa străină, ce spun alţii despre noi, duce grija liderilor opoziţiei, mai nou a lui Marian Vanghelie şi aşa mai departe, căutând vizibilitate în media ca ministru al taclalelor şi nicidecum al Muncii. Din păcate, „zonele” discursului lui Sebastian Lăzăroiu, care pot fi luate în seamă, sunt infime. Am spune, pe măsura procentajului partidului său în sondajele de opinie.