Calancea – Craiova a câştigat un portar bun. Nu este de cel mai înalt nivel, dar prezintă siguranţă, este peste cei care au apărat la Craiova în ultimii ani, inclusiv Bălgrădean. Sunt doar câteva meciuri, precum cel cu FCSB, ori cel de la Ovidiu, în care moldoveanul a avut ezitări. În plus, s-a acomodat bine şi cu oraşul, soţia sa este mereu prezentă cu fiica la meciuri. De altfel, i s-a prelungit contractul până în 2020. Idee bună, ţinând cont că are 31 de ani, vârstă la care portarii sunt la apogeul carierei. Un aport la prestaţiile sale a avut şi antrenorul cu portarii, Cătălin Mulţescu, de aceea şi acesta va continua în Bănie.
Mingote –A apărat la Botoşani, primind gol pe colţul scurt, la Dinamo, încasând două goluri de la Nemec, şi la CFR, când nu a avut probleme. Nu se poate spune că a gafat, dar nici că a făcut meciuri mari. E de preferat un portar cu experienţă, care îşi acceptă statutul de rezervă, decât Laurenţiu Popescu, care ar fi fost frustrat că nu are nicio şansă la titularizare. De altfel, la Pandurii a apărat abia în ultima perioadă şi ar fi indicat să i se prelungească împrumutul, deoarece nu are şanse să prindă echipa la Craiova.
Vlad – A apărat bine la debut, cu Viitorul, dar e necopt, se vede acest lucru la partidele satelitului, unde a avut destule ezitări. Portar de viitor însă. Din păcate, la multe meciuri a fost în lotul primei echipe şi nu a apărat nici la satelit.
Dimitrov – Avea recomandări bune, se remarcase la Botoşani, dar la Craiova a dezamăgit. Are multe momente de blackout, pierde mingi uşoare şi pune adversarii pe contraaatac şi nu sunt multe centrările pe care le-a dat. Este determinat, nu se fereşte de contacte, dar dă impresia că este o muscă fără cap, nu are luciditate.
Kelic – Făcuse o impresie proastă în primele meciuri, dar apoi a arătat decent. În jocul aerian se remarcă, rezolvă destul de bine mingile trimise pe sus, dar încă nu a avut realizări la fazele fixe din careul advers. Este destul de rigid, are probleme serioase cu mingea la picior, să nu mai vorbim de pasa lungă.
Screciu – Un mare câştig. A jucat atât stoper, cât şi mijlocaş şi a dovedit o maturitate în joc rară la vârsta sa. Abia în vara aceasta va împlini 17 ani. Va fi titular indiscutabil din sezonul următor.
Popov – A avut câteva mari gafe, în prima etapă, cu Pandurii, şi la Iaşi, poate şi la Mediaş. În rest şi-a făcut treaba destul de bine, fiind utilizat stoper, fundaş dreapta sau mijlocaş la închidere. A marcat un gol, în poarta lui Mingote, la Târgu Mureş. S-a dăruit total, un jucător extrem de dedicat, ca şi restul bulgarilor: Zlatinski, Iliev şi Dimitrov. Poate mai merita un an de contract, măcar ca rezervă.
Briceag – În 2016 a fost fundaş dreapta, a dat şi un gol pe picior invers, cu Dinamo, anul acesta a revenit pe postul său, după plecarea lui Vătăjelu. Este printre cei mai buni fundaşi stânga din România, are aport consistent în ambele faze.
Barthe – Se vede că are mare experienţă, posedă viziune în joc, apreciază distanţa faţă de adversar, dar uneori e prea relaxat. S-a accidentat prea des însă, suspect de des, poate din această cauză nici nu va fi păstrat.
Dumitraş – Sezon ratat pentru el. În primul rând, Mulţescu nu l-a folosit pe postul său, ca fundaş dreapta, ci a jucat stoper sau închizător. Apoi, a venit acea suspendare, fiind trimis la echipa a doua. În iarnă s-a accidentat în cantonamentul din Malta şi a revenit abia în ultimele meciuri, când a gafat grav în partida cu Dinamo, iar pe final s-a accidentat din nou. Probabil va pleca.
Acka – În 2016 a fost om de bază, dar în iarnă, de când a intrat în ultimele 6 luni de contract, a devenit indolent, poate şi din cauza unor contre cu Mulţescu.
Kay – Cam aceeaşi situaţia ca Acka. El a marcat un gol în tur, cu Iaşiul. Din iarnă a ieşit din calcule, fiind trimis la echipa a doua.
Bucurică – Mai bine apelau la puştiul Borţa, de 18 ani, de la satelit, decât să-l aducă pe Bucurică. Va pleca, după o experienţă scurtă şi neplăcută la Universitatea.
Petre – Introdus doar ca soluţie de criză, fundaş stânga sau fundaş dreapta, posturi pe care nu jucase. A intrat bine ca mijlocaş dreapta la CFR, când a şi oferit un assist pentru Ivan. Evoluţii remarcabile la echipa a doua.
Vlădoiu – A debutat la Giurgiu, în debutul campionatului şi a rămas cu acele 70 de minute, fiindcă nici la „satelit” nu are evoluţii prea bune.
Mateiu – Are deja 3 ani la Craiova şi în niciun sezon nu a avut constanţă. Ori s-a accidentat, ori a fost suspendat pe termen lung, cum s-a întâmplat în tur. Are şi perioade remarcabile, cum a fost cea din play-off, care a culminat cu golul marcat Viitorului, în prelungiri, al treilea al său pentru Universitatea.
Madson – Trei sezoane petrecute în Bănie, în fiecare a acuzat probleme: accidentări, l-a bătut pe Vătăjelu, a refuzat să joace în ultima perioadă de contract. Începuse bine campionatul, având forma cea mai bună de când se află la Craiova, însă s-a accidentat la Voluntari, a recidivat cu Dinamo, iar din iarnă au început problemele. Un singur gol a marcat pentru Universitatea în 3 ani.
Zlatinski – Are comportament de lider, de căpitan de echipă, este determinat, ambiţios, dar uneori pare că-şi pierde minţile. În acest sezon a alternat perioadele bune cu unele modeste, culminând cu înlocuirea sa prematură din meciul cu Astra, după ce ratase al doilea penalty al sezonului, primul fiind cu FCSB. A marcat 6 goluri, este al doilea golgheter al echipei, dar numai 2 din acţiune, cu Dinamo şi la CFR. Mai are încă 2 ani contract cu Universitatea, este jucător indispensabil pentru vestiar, pentru moral.
Băluţă – De departe, cel mai bun sezon al său la Universitatea. Pe final, mijlocaşul de 24 de ani a mai slăbit ritmul, poate şi pe fondul oboselii. A marcat 4 goluri şi a avut destule pase decisive sau acţiuni periculoase iniţiate. El şi Ivan au fost cei mai buni jucători ai echipei, poate cu un plus pentru Băluţă, care a fost mai constant. De altfel, cei doi au fost şi căpitani în 2017 şi ambii fac parte şi din lotul naţionalei pentru meciul cu Polonia.
Bancu – Un sezon cu meciuri excelente, dar şi cu căderi inexplicabile, precum la Iaşi sau cu Voluntari în turul semifinalei. A marcat 3 goluri, unul dintre ele extrem de frumos şi de important, în duelul pentru play-off cu Gaz Metan. A jucat atacant stânga, mijlocaş central, dar şi fundaş stânga. Declarat de fani în sezonul trecut cel mai bun jucător, era de aşteptat să aibă un salt anul acesta, dar mai degrabă a stagnat. Şi-a prelungit contractul şi ar trebui să fie un jucător decisiv în campionatul viitor. Are potenţial şi beneficiază de încredere, nu ar trebui să se mai supere pe suporteri.
Gustavo – I s-a oferit numărul 10 şi era promovat cu un „fantazista”, un jucător care face diferenţa, cu şuturi de la distanţă şi assist-uri, dar numai în 3-4 meciuri a atras atenţia, în care a şi marcat. Are 5 goluri, 2 din penalty şi 3 din acţiune, în cele mai bune jocuri ale sale, cu ACS Poli pe „Extensiv”, la Dinamo şi cu CFR, la Severin. A dezamăgit crunt pe final de sezon, în special în meciurile din semifinală cu FC Voluntari.
Bârzan – Puştiul a demonstrat o tehnică bună şi viziune în joc în cantonamentul din Malta, intrând destul de bine şi în meciurile din finalul sezonului, fără emoţii, cu tupeu.
Manea – Sezonul său se rezumă la meciul cu Viitorul, de pe „Extensiv”, când a intrat la pauză şi a făcut o repriză magnifică. A mai jucat în meciurile cu CFR şi Astra, având doi adversari puternici, Junior Morais şi Camora, iar finalul de sezon a fost modest, cu o repriză foarte slabă la Ovidiu. Păcat, fiindcă şi în cantonamentul din vară arătase o formă bună. Are 20 de ani, trebuie să se impună, fiindcă vin alţi puşti care-i pretind locul în lot.
Ivan – Este o certitudine la 20 de ani, a ajuns căpitan al echipei şi golgheter anul acesta, cu 9 goluri. A jucat mult, dar şi rezistă fizic. A marcat 2 goluri decisive în final de joc: cu Pandurii şi la Voluntari. Se aşteaptă să plece în străinătate în vara aceasta şi poate că o va face, deşi cota lui nu este neapărat în creştere, în ciuda convocărilor la naţională. Putea marca mai mult, la câte ocazii a avut.
Nuno Rocha – Dezamăgitor comportamentul său pe final de sezon. Deşi criticat de multe ori din cauza jocului său dezordonat, evolua aproape meci de meci, indiferent de antrenorii pe care i-a avut, juca pe mai multe posturi şi marca 9-10 goluri pe an, plus 4-5 pase decisive sau penalty-uri obţinute. E o pierdere, mai ales când am văzut ce s-a adus în locul său.
Măzărache – Un început de sezon remarcabil, în care a marcat de 5 ori, a fost urmat de o perioadă în care nu i-a mai ieşit absolut nimic. Ţinta principală a suporterilor craioveni.
Fajic – Nu a arătat nimic la Craiova, face parte din cea mai neagră perioadă de mercato din istoria fotbalului craiovean. Practic, dintre achiziţiile iernii, niciuna nu a confirmat.
Jazvic – Parcă arătase mai bine la ASA. Ori n-a venit pregătit, ori n-a avut nici el o relaţie bună cu Mulţescu, dar ne-a demonstrat doar că Burlacu este 3 clase peste el.
Burlacu – Moldoveanul adus în Bănie ca o mare speranţă, nu a reuşit să se impună în aproape 3 ani, dovedindu-se indolent. Sub comanda lui Papură, la echipa a doua, a scăpat de kilogramele în plus şi a înţeles că trebuie să-şi speculeze calităţile. În unele meciuri ale satelitului pur şi simplu a fost sclipitor. A cofirmat şi în returul semifinalei cu Voluntariul, când a fost cel mai bun de pe teren. Ar fi păcat să nu continue astfel şi în sezonul următor, mai ales că vine un antrenor care dă credit tinerilor.
Markovic – A atras atenţia asupra sa prin debutul precoce şi a confirmat încrederea prin golurile marcate în cantonamentul din Malta. A debutat cu CFR la 1-4, a intrat bine şi la Viitorul, oferind pasa de gol, a jucat şi cu FCSB, având o ocazie mare, pe care n-a fructificat-o. S-a accidentat apoi şi se află la a doua intervenţie chirurgicală, la numai 16 ani. Dacă nu va înţelege că trebuie să şi alerge şi să se pună la punct din punct de vedere fizic, având destule kilograme în plus, nu va confirma, mai ales că vine după o altă accidentare. Dacă e ajutat să-şi schimbe mentalitatea, poate ajunge vârf de clasă, fiindcă are calităţi rare în fotbalul românesc.
Alex Popescu – A debutat cu Viitorul, dar nu a reuşit nimic în repriza pe care a avut-o la dispoziţie. Îi place să joace cu spatele la poartă, e prezent la redublări, se demarcă între linii, dar nu-l ajută prea mult fizicul. Munceşte mult, aşa că ar putea creşte în joc, are doar 19 ani.
