În PE, pentru blocarea… PE!

Puseele eurosceptice erau aşteptate, numai că o comensurare a acestora era anevoioasă, mai mult aproximativă, şi însuşi Jean Domenique Giuliani, preşedintele Fundaţiei Schuman, „rezerva” forţelor antieuropene circa 100 de locuri în Parlamentul European. Insuficiente pentru a bulversa construcţia europeană, dar suficiente pentru a zdruncina partide tradiţionale. UKIP-ul britanic, FN-ul francez, Syriza din Grecia, Mişcarea 5 Stele (M5S) din Italia, Jobbik-ul maghiar, „popularii” danezi (Dansk Folkeparti) s-au înfiripat nu doar ca fiind contestatare ale partidelor de guvernământ, ci şi ca reacţie la activitatea Comisiei Europene pe mandatul lui Jose Manuel Barroso. Care n-a făcut altceva decât ceea ce i s-a „permis”, fiind desemnat într-un anumit context politic. Să mai consemnăm că un grup politic în PE necesită, la constituire, minimum 25 de eurodeputaţi, proveniţi din 7 state membre diferite. Nu întâmplător, pe sediul Comisiei Europene din Bruxelles un mare banner proclama: „De data aceasta va fi diferit, votul vostru contează”. De altfel, însăşi una din raţiunile votului de ieri a fost aceea ca viitorul preşedinte al CE să aparţină „unei alte familii politice”, nu popularilor europeni. Principalele familii politice care vor fi reprezentate în viitorul PE au prezentat fiecare candidaţi proprii, deşi mai mulţi lideri europeni, printre care cancelarul german Angela Merkel, omologul său britanic David Cameron, refuză noua logică parlamentară şi postulatele sale, creştin-democratul Jean Claude Juncker, social-democratul Martin Schulz, sau centristul Guy Verhofstadt. În faţa unui Parlament European realmente fragmentat, rezultat din alegerile de ieri, şefii de stat şi de guvern urmează să se întâlnească mâine, pentru a încerca o punere de acord în Consiliul European, deşi va trebui ţinut cont, cum spuneam, de deznodământul alegerilor şi de faptul că viitorul preşedinte al CE trebuie să primească votul eurodeputaţilor. Aducând în discuţie crearea unei majorităţi în PE, inclusiv preşedintele Consiliului European, Herman Von Rompuy, opina că negocierile vor dura „săptămâni”, până la… „fumul alb”. Absenteismul a fost primul partid al Uniunii Europene, devansând PPE şi PES. La noi, a avut ca notabilă sursă de alimentare, între altele, şi mesajele confuze lansate de partidele politice, unele dintre acestea, dacă nu toate, lăsând impresia incapacităţii de a explica alegătorilor destinaţia votului, importanţa lui şi aşa mai departe. N-am rupt „gura” Europei cu prezenţa la vot, dar, faţă de „alţii”, ne putem consola cu gândul că garnitura de eurodeputaţi desemnată nu cuprinde şi „filonul” eurosceptic, pe care îl livrează nu puţine state membre UE. Unele chiar excesiv. Potrivit sondajelor, alegătorii din cele mai multe ţări din Europa de Est, pentru care apartenenţa la UE şi NATO constituie o garanţie de securitate, şi-au dat votul, în majoritatea lor, partidelor proeuropene. Dar astăzi vom şti mai multe.