Discursul de ieri al preşedintelui francez Emmanuel Macron, în marele amfiteatru al Sorbonei, de aproape două ore, s-a dorit a fi, ca şi cel de acum 7 ani (26 septembrie 2017) la începutul primului său mandat, unul programatic, tezist, adică de urmat, pentru o „Europă puternică”, capabilă să-şi apere interesele într-o lume din ce în ce mai ostilă, prin invazia rusă a Ucrainei şi rivalitatea chino-americană, care ameninţă cu retrogradarea „bătrânul continent”. Adresându-se unei asistenţe numeroase, în rândul căreia s-au aflat ambasadorii celorlalte 26 state membre ale UE, delegaţii Comisiei Europene în Franţa, oameni din mediul de afaceri, studenţi, Emmanuel Macron a vorbit… nu atât pentru francezi, cât pentru europeni, ca preambul al campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare din 9 iunie. Care nu găsesc deloc în formă bună partidul său prezidenţial „Renaissance” (18%) –Renaşterea- copleşitor devansat, în ultimele sondaje, de Rassemblent National (31%), încât riscul pierderii rolului de partid pivot, „poziţie de aur”, la Strassbourg, şi implicit a influenţei în Parlamentul European şi Comisia Europeană este neliniştitor. Dacă discursul s-a dorit detonator pentru mobilizarea alegătorilor şi trupelor actualului partid prezidenţial, el n-a fost altceva decât un melanj din intervenţiile sale, despre Europa, în ultimele 6 luni. Aparent, nimic nou la nivel discursiv, dar multe subînţelesuri „subtile”. Când vrei să „cârpeşti” pe cineva, dacă ai stil, mai întâ îi elogiezi anumite gesturi şi atitudini, şi abia apoi… „jap-jap”. În pofida crizelor de tot felul, Macron a recunoscut că Europa a avansat mult salutând „unitatea strategică” remarcabilă, în timpul pandemiei de Covid-19 şi apoi pe parcursul războiului din Ucraina. A făcut referiri succinte la suveranitate, prin controlul graniţelor şi cu asta a epuizat „capitolul de împliniri”, fiindcă a avertizat, cu fermitate, asupra riscului ca Europa să fie slăbită, chiar retrogradată, evocând nu doar apărarea ei, ci şi pericolul unui declin economic prin raportare la China sau SUA. „Europa noastră poate muri(…). Europa noastră est muritoare, depinde de noi”, a spus liderul de la Elysee cu trimitere la contextul geo-politic internaţional, citând în special Iranul, care se reînarmează, pentru a concluziona: „regulile jocului s-au schimbat”. Deciziile strategice majore, schimbarea de paradigmă sunt necesare pentru ca Europa să nu dispară. Şi principalul pericol, în viziunea sa, pentru Europa, este războiul din Ucraina, pe care „Rusia nu trebuie să-l câştige”. A mai spus asta. A reamintit şi sintagma „ambiguitate strategică”, îndelung şlefuită în media, accentuând că „ne confruntăm cu o putere dezinhibată”, fără a exclude în context dotarea cu un scut anti-rachetă, invitând liderii europeni la constuirea unei apărări credibile a Europei. În faţa Rusiei, preşedintele francez a pledat în special pentru o capacitate europeană de securitate cibernetică şi de apărare cibernetică. A apărat, de asemenea, opţiunea europeană de achiziţionare de echipamente militare printr-un împrumut european. A spus câte ceva şi despre autonomia strategică. Din punct de vedere economic, preşedintele francez vrea ca UE să devină lider mondial până în 2030, cu strategii de finanţare structurate în 5 sectoare: inteligenţa artificială, calcul cuantic, bio-tehnologii, spaţiu şi noi energii (hidrogen, reactoare modulare şi fuziune nucleară). A cerut o revizuire a politicilor comericale, deoarece China şi SUA nu mai respectă regulile comerciale, aşa cum au fost scrise în urmă cu 15 ani. În fine i-a acuzat pe naţionalişti că vor să rămână în clădirea europeană, fără să plătească chiria sau să respecte regulile co-proprietăţii. Adică n-au aport la valoarea adăugată a proiectului european. Ce se poate decripta în ceea ce a mai spus Macron? UE ar trebui să dobândească prerogative de stat federal –o Europă federală- pentru a avea capacitatea de răspuns la provocări, fiindcă momentan nu este echipată corespunzător pentru ceea ce vrea. Transformarea Europei, până în 2030, va fi costisitoare. Costul tranziţiei energetice către o economie europeană decarbonizată va necesita investiţii considerabile pentru tot continentul, de ordinul miliardelor de euro. Pe ansamblu, Macron a stabilit un diagnostic complet al slăbiciunilor actuale ale UE şi a nevoilor de remediere a situaţiei. A făcut-o eliptic, într-un mod academic, nepopular, speriat de gândul că peste câteva săptămâni tabăra naţional-populistă va ieşi întărită din urne şi va conta în Parlamentul European. Este impacientat de gândul că Franţa şi Germania nu mai împărtăşesc aceeaşi viziune, dar păstrează responsabilitatea, în numele istoriei şi, mai prozaic, din cauza puterii distructive a certurilor lor. Una peste alta, Emmanuel Macron e în pierdere de… altitudine. Şi asta se resimte.
