Două zile pentru relevarea unor mari provocări este prea puţin. Două zile este timpul pe care îl petrece Francois Hollande în China, 25 şi 26 aprilie, pentru o vizită de stat al cărui obiectiv de fond se poate rezuma în trei verbe: a normaliza, a reasigura şi a revigora. Nici unul dintre ele ales întâmplător. De aproape 50 de ani, Parisul şi Beijingul întreţin un mit: cel al unei relaţii excepţionale şi privilegiate. Acest mit este născut la 27 ianuarie 1964, ziua în care Franţa generalului De Gaulle a fost primul mare stat occidental ce a recunoscut Republica Populară Chineză. Cu Nicolas Sarkozy relaţia a fost puţin mai complicată. Încă de la prima sa vizită la Beijing, în noiembrie 2007, fostul preşedinte a pus bazele unei diplomaţii prin care rupea sprijinul aproape necondiţionat afişat de Jacques Chirac faţă de China. În 2008, de pildă, Franţa a ridicat vocea împotriva represiunii chineze în Tibet, după care Beijingul, începând cu 2010, şi-a exprimat rezervele faţă de intervenţia occidentală, şi în principal franceză, în Libia lui Muammar Gaddafi. Cu această moştenire, Hollande a aterizat la Beijing ieri, însoţit de cea mai numeroasă delegaţie de la sosirea sa la Palatul Elysee: 8 miniştri, 60 de oameni de afaceri, două personalităţi politice angajate în dialogul franco-chinez – fostul premier Jean Pierre Raffarin, preşedintele Forumului comitetului Franţa-China, şi primarul oraşului Lille, Martine Aubry, numită de Laurent Fabius reprezentantă specială a Ministerului Afacerilor Externe pentru relaţia cu China. Autorităţile chineze n-au amintiri prea liniştitoare despre stânga franceză şi nu au uitat o scrisoare din ianuarie 2004, cu ocazia vizitei la Adunarea Naţională a preşedintelui Hu Jintao, în care i se atrăgea atenţia acestuia asupra „perpetuării pedepsei cu moartea” în China. În acea perioadă, Hollande era prim-secretar al Partidului Socialist şi scrisoarea în discuţie îl avea drept autor pe Jean Marc Ayrault, devenit preşedinte al grupului socialist din Adunarea Naţională şi în prezent premier. Fireşte, interesele Franţei sunt momentan de natură strict economică. Şi Francois Hollande nu doreşte altceva decât să convingă Beijingul de atractivitatea ţării sale, aşa cum a făcut-o în India, în prima sa vizită în Asia, la 14 şi 15 februarie a.c.. Teoretic, nu se urmăreşte altceva decât relansarea exporturilor, mai ales că deficitul comercial al Franţei cu China a atins un nivel record, de 26 miliarde euro. Pentru a se îndeplini acest obiectiv, Franţa de astăzi pune accept pe sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, care sunt forţa economică în Germania. De maxim interes este şi întâlnirea lui Hollande cu noul preşedinte chinez, Xi Jinping. Dar în anturajul şefului de stat francez se recunoaşte „ratarea primei faze de dezvoltare a Chinei”. Din acest punct de vedere, prezenţa firmelor germane este mult mai bine consolidată.
