Pase scurte, pase lungi / Spiritul Ştiinţei, resuscitat sub panou

De câteva luni, Craiova îşi exploatează potenţialul sportiv în Polivalentă, în special lângă echipa de baschet. Bănia nu are tradiţie în acest sport, dar l-a adoptat rapid, iar orgoliul local a fost alimentat cu victorii pe bandă rulantă, care au aruncat rapid Universitatea în lupta pentru primul loc. Bănia parcă vrea să recupereze anii în care sporturile de sală au fost prohibite, în condiţiile în care milioane de euro erau înghiţite fără efect de ruina de la Ciupercă. Pe hârtie, Ştiinţa de sub panou nu are look de campioană, dar trupa-underdog a lui Andelko Mandic a adunat 8 succese la rând pentru un loc secund neverosimil, la un singur punct de lider. Înainte de start, cota Craiovei nu era îndeajuns de ridicată pentru a prinde play-off-ul, dar o serie de factori au transformat-o în surpriza unui campionat mai echilibrat şi mai valoros ca oricând. Spectatorii s-au înghesuit să absoarbă mirosul de nou al Polivalentei şi au dat acolo peste o echipă adevărată. Mulţi dintre ei nici nu ştiau că există o trupă de sârbi şi americani care reprezintă Craiova, refugiată până de curând într-o sală prea infimă şi incomodă pentru un oraş hămesit de sport, în special după extincţia fotbalului. Moftul de la început, creat pe fondul deschiderii unei săli moderne, s-a transformat în apetit, iar în locul accesului liber au apărut cozi la casele de bilete. Foamea de sport, de competiţie, de spectacol, de performanţă, orgoliul oltenesc care lâncezea, i-a strâns pe craioveni în Polivalentă, dorul de fotbal fiind ostoit de o echipă care le-a câştigat rapid încrederea. La Polivalentă răsună „Cântec pentru Oltenia” la fel ca pe „Ion Oblemenco”, fularele alb-albastre sunt arborate cu mândrie, numai că victoriile sunt mai dese, spectacolul – mai prezent, iar farsele aparţin doar mascotei. Fanii s-au lăsat vrăjiţi de slam-dunk-urile apăsate şi „triţele” ale lui Seals, de alley-oop-urile şi aruncările „din muşchi” ale lui Bureau, care pare să stea în aer neobişnuit de mult, precum idolul său Michael Jordan, de dominaţia la altitudine instaurată de Drăguşin, condimentată cu capace pe care scrie „pe aici nu se trece”, de metronomul Dzambic, care imaginează trasee pe teren de parcă-i conectat la ritmurile lui Bregovic, de „Doctorul” Habus, care cu precizia sa scoate din sărite adversarii sau de momentele în care Djurasovic şi Hallik sunt nesperat de exacţi de dincolo de semicerc. O echipă „scurtă”, fiindcă rotaţia suferă, dar o echipă adevărată, „de caractere”, aşa cum o cataloghează antrenorul său. Debutant ca antrenor pe banca Ştiinţei în sezonul trecut, Andelko Mandic, pregăteşte acest „dream team” care întreţine de câteva luni speranţele craiovenilor. Pe un ton temperat, nu promite titluri, nu alimentează euforia, poate garanta doar sacrificiul băieţilor săi. Poate că visul se va spulbera în play-off, poate că la vară vor dispărea anumiţi jucători care şi-au consolidat în acest sezon statutul de vedete, dar este important ca emulaţia să continue până la instaurarea unei tradiţii, unei stabilităţi din punct de vedere administrativ. Cei care se ocupă de echipă au datoria de a întreţine această stare de lucruri. Să rămână discreţi, serioşi, capabili, profesionişti. Rămas fără fotbal, publicul s-a năpustit iniţial către Polivalentă pentru a-şi îneca amarul. Imediat, craiovenii şi-au însuşit acest „dream team”, fiindcă jucătorii se dăruiesc total şi fac spectacol, sala este primitoare din toate punctele de vedere, dar mai ales fiindcă simt că echipa le aparţine. Este echipa Craiovei, nu a vreunui om de afaceri recte interlop, îmbogăţit peste noapte din afaceri dubioase, care să-i oripileze cu discursuri şi gesturi compromiţătoare, care să-i mintă făţiş, cu schimonoseli de june inocent şi bufonerii pentru ahitaţii de rating şi cancan. Echipa este a lor şi o strigă „Ştiinţa”, „Craiova” sau „Universitatea”, nu SCM, CSM sau alt acronim purtat de mai toate echipele din ţară la sporturi de sală. Prin numele de adopţie, prin starea de spirit instaurată şi întreţinută, prin recunoaşterea publică, fanii proclamă adevărata identitate a echipei, nu o hârtie înscrisă de un oarecare la OSIM. Suferind din pricina fotbalului, publicul craiovean se regăseşte în echipa de baschet. Deocamdată, aici nu se simte trădat, folosit, minţit, ci respectat şi reprezentat.