Ziua de 27 ianuarie, declarată drept Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului – decisă prin Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, care îndeamnă statele membre să dezvolte programe educaţionale care să prezinte generaţiilor viitoare lecţiile Holocaustului, în scopul de a ajuta la prevenirea actelor de genocid – va fi marcată şi la Craiova.
În cadrul stagiunii „Friendship Season – it never gets old”, Filarmonica „Oltenia” dedică evenimentului un concert vocal-simfonic, care va fi susţinut mâine-seară, de la ora 19.00, de Orchestra Simfonică şi Corala Academică – dirijor Gian Luigi Zampieri (Italia), maestru de cor Pavel Șopov. Invitat special este Dova Cahan, scriitor şi regizor, din Israel. Biletele au preţurile de 30 lei, 20 lei (pensionari), 15 lei (elevi, studenţi).
În program: Naftali Herz Imber / Samuel Cohen – „Hatikva”, imnul naţional al statului Israel (orchestraţie: Gian Luigi Zampieri); Guido Alberto Fano – Introducere, Lento fugato şi Allegro appassionato (Uvertură în Fa minor – 1897) – primă audiţie mondială; Bedrich Smetana – „Ma vlast” („Patria mea”): poemul simfonic „Vltava”; Șerban Nichifor – „Cries” din ciclul „Shoah” dedicat comemorării victimelor Holocaustului (2007) – primă audiţie; Leonard Bernstein – „Chichester Psalms” pentru voce bărbătească, cor şi orchestră – primă audiţie (solistă: mezzosoprana Mihaela Popa).
Concertul este precedat astăzi, la ora 18.00, în Sala „Filip Lazăr” a instituţiei, de Întâlnirile „amiTEA”, moderate de muzicologul Constantin Secară şi Ramona Bădescu, PR al Filarmonicii „Oltenia”, invitaţi fiind atât dirijorul Gian Luigi Zampieri şi maestrul de cor Pavel Șopov, cât şi scriitoarea Dova Cahan.
***
Dova Cahan s-a născut la Bucureşti, în 17 iunie 1947. Tatăl său fost un militant sionist şi filantrop constrâns să abandoneze România imediat după instalarea comunismului şi să se refugieze cu familia în Eritreea.
A sosit cu părinţii la Asmara, în Eritreea, în februarie 1948, la vârsta de şapte luni, unde a trăit până la vârsta studenţiei. Douăzeci de ani petrecuţi în acea oază a Africii Orientale au lăsat o amprentă profundă în ea, care cu greu ar putea fi ştearsă. După Războiul de Șase Zile din 1967 a plecat în Israel pentru a-şi continua studiile şi a începe o viaţă nouă în statul ideal visat de tatăl său. În cei patruzeci de ani trăiţi în Israel a cunoscut toate momentele dificile ale acestei naţiuni: Războiul de Yom Kipur din 1973, războiul lui Sadam Hussein din 1999, două războaie cu Libanul, războiul din Gaza, plus atentatele teroriste cu care de multe ori a avut de-a face.
Dova Cahan a purtat mereu, oriunde s-a aflat, visul tatălui său, acela de a avea o ţară, o patrie, un neam reunit. În anul 2010 a publicat o carte despre tatăl său, pe care a tradus-o în italiană: „Un Askenazita dalla Romania all’Eritrea” (GDS Edizioni), apărută, în 2013, şi în limba română, la Editura „Ratio et Revelatio”, cu titlul „Un askenaz între România şi Eritreea”. În acest volum, autoarea reconstruieşte traseul parcurs în viaţă cu atenţia şi sensibilitatea biografului pasionat, dar şi a copilului ce încearcă să ridice un monument al dragostei nemărginite faţă de părintele său. Totodată, a semnat scenariul şi este producătorul filmului documentar „A Zionist Journey from Romania to Eritrea” / „Călătoria unui sionist din România spre Eritreea” (2010).
Aşa cum afirmă deseori, se consideră legată foarte mult de România şi de Italia, precum şi de Israel unde trăieşte şi în prezent. Din perspectiva faptul că a trăit şi s-a format în toate aceste locuri, Dova Cahan mărturiseşte că are patru patrii: România, Eritrea, Israel şi Italia.
