Curtea Constituţională a României a dat, ieri, verdictul îndelung aşteptat, amânat în două rânduri: legea privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, promovată prin asumarea răspunderii Guvernului, este neconstituţională şi se întoarce în Parlament. Cum obiectul legii era „comasarea alegerilor”, restul articolelor având o importanţă secundară, devine evident că, dincolo de orice motivaţie juridică a CCR, vom avea alegeri locale la termen, conform articolului 38, al.1 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, modificată şi republicată. Adică, literalmente, la 48 de luni, mandatele consiliilor locale şi, implicit, ale primarilor, neputând fi prelungite, prin lege organică, cu aproximativ şase luni, decât în caz de război sau catastrofă. Situaţii excepţionale în care nu ne aflăm. Aceste excepţii, limitativ prevăzute, de strictă interpretare, fuseseră contrapuse impactului financiar al celor două tipuri de alegeri asupra Guvernului. Argument neconvingător. Omiţându-se deliberat că democraţia nu se tranzacţionează, adică nu se respectă preferenţial, doar atunci când există suficiente resurse financiare. Conform deciziei CCR, principiul comasării este neconstituţional. Respectiva decizie a CCR se circumscrie nu doar prevederilor constituţionale în vigoare, cât şi solicitărilor exprese, devenite sloganuri în Piaţa Universităţii din Capitală, dar şi în restul manifestărilor din ţară, „Fără comasate”, probând, astfel, miza practică, dar şi simbolică, a comasării alegerilor. În fine, decizia CCR reprezintă, nu în cele din urmă, soluţia normală la o hazardare politică. Acest nou eşec, la CCR, nu mai ştim al câtelea, pune într-o delicată ipostază competenţa juridică a actualului Cabinet, condus de premierul Emil Boc, care, reiterăm, şi-a asumat răspunderea pe respectiva lege, rezistând moţiunii de cenzură a opoziţiei. Desfăşurarea la termen a alegerilor locale are o miză particulară, se poate spune, inclusiv pentru primarii PDL consacraţi, de mari şi mici localităţi din ţară, care riscau, în cazul „comasatelor”, să fie asimilaţi covârşitor formaţiunii politice pe care o reprezentau, precar poziţionată în sondaje. Totodată, se alungă, în bună măsură, obsesia posibilei fraudări a alegerilor, atât premeditat, cât şi prin confuziile generate de numărul mare de buletine de vot, fiecare destinat unei urne distincte. S-a discutat mult în ultima vreme despre ideea neinspirată a comasării alegerilor, considerată aproape unanim un derapaj de la setul de valori democratice, o încălcare flagrantă a principiilor directoare instituite prin Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept, organ al Consiliului Europei. Să mai spunem că, potrivit dispoziţiilor Comisiei de la Veneţia, legislaţia în materie nu poate fi modificată decât cu minimum 12 luni înainte de alegeri. Dar toate acestea sunt acum de domeniul discuţiilor şi, prin această decizie, CCR şi-a salvat inclusiv imaginea, prestigiul şi credibilitatea, şi aşa puse la grea încercare.
