Acum 32 de ani de Sf. Dumitru a nins abundent în Dolj. Prematur ca niciodată, ceea ce buletinele meteo, mai aproximative ca cele actuale, nu prevăzuseră. Circa 3000 de hectare ocupate de cultura orezului –Doljul excelând prin marea orezărie de la Măceşu de Jos şi nu numai- au fost surprinse de o zăpadă abundentă, pufoasă şi aşezată, cum nu se mai întâmplase. În alţi ani, era clipa de aur a spicului de orez, ireversibilă în calendarul firii. Combinele au rămas împotmolite. Ce s-a mai încercat, prin mobilizarea a mii de angajaţi din intreprinderi craiovene, a fost un fiasco total. Cum conducerea partidului, din acea vreme nu putea înţelege cum de a nins atât de devreme, singura soluţie a fost în cele din urmă resemnarea. O producţie evaluată la circa 15-20 mii de tone de orez s-a dus, cum se spune, pe apa sâmbetei. Neacceptându-se de facto orice import la ceea ce se putea produce în ţară, nervozitatea din acele zile a atins cote maxime, la nivelul conducerii partidului, cu refulări, la cea de la Dolj, „vinovată” că nu s-a încadrat în… epoca optimă, adică atunci când nu se maturase orezul.
